duminică, 24 octombrie 2010

nu mai am tastatura !!!

nu!
nuuu, n-are rost..
la ce bun, cu ce scop si ce folos??
pentru cine? si de ce?
omorandu-mi gandurile ca sa scap de ele...le gasesc aici.
in fiecare post, la fiecare click.
nuuu..
n-are rost!
imi voi scuipa de fiecare data gandurile.
macar asa calcati in flegma intinsa pe jos si o veti purta mai departe.
macar asa se duc gandurile mele...departe si cat mai departe.


vineri, 22 octombrie 2010

am tastatura murdara...

as putea sa scriu cele mai triste cuvinte..
as putea sa vars o lacrima plina de amaraciune.
nu ma intreba..
nici eu nu stiu.
si nici nu vreau!
tristete cu zambetul pe buze ?!?
cat de blestemat sa fii ?

sâmbătă, 16 octombrie 2010

lemon...

unde sunt oamenii cand ai nevoie de ei ???
unde sunt eu cand au nevoie de mine ??
vad zilnic trupuri ce umbla pe strada, gata sa te darame ca sa isi atinga scopul.
care scop??
nu stiu.
n-am mai vorbit cu tine de un secol.
se pare ca m-ai pierdut in imaginatia ta.
te rog sa nu te transformi intr-unul dintre trupuri.


vineri, 8 octombrie 2010

cine nu are batrani sa-si cumpere !

ma uit in jurul meu si ma ingrozesc.
probabil stiti si voi, vedeti si voi.
mi se face pielea de gaina mai rau ca atunci cand mi-e frig cand vad cati batrani cersesc.
oameni cu carte, munciti, care au ani de munca in folosul societatii.
oameni care in mod normal nu ar cersii.
se indreapta spre tine, te privesc din cap pana in picioare cu o privire blanda si putin rusinati, dupa care cu lacrimi in ochi iti cer 1 leu sau 50 de bani.
pentru o paine si pastile..
oameni care au muncit o viata intreaga pentru societatea asta.
care au sperat ca atunci cand vor iesi la pensie vor avea timp de odihna, relaxare. care si-au sacrificat viata si timpul liber pentru o pensie buna.
ar putea fi bunica sau bunicul meu in locul lor, bunica sau bunicul tau.
care pleaca de acasa catre piata si pe drum cerseste cate un leu.
oameni care au muncit din greu, care au luptat pentru democratia noasta, mult prea prost inteleasa de unii.
mi se zguduie intreaga fiinta cand privesc in ochii lor plini de lacrimi.
in mod normal nu dau bani la cersetori.
dar zilele trecute asteptam un prieten la o intersectie cand un batran ne-a rugat din inima sa il ajutam cu...un banut.
nu cred ca omul ala s-ar fi dus la prima carciuma cu banii stansi din cersit.
vad batrani iesiti pe strada.
indurand frigul de afara pentru 2-3 lei.
oamenii care au muncit o viata intreaga pentru tara, pentru noi.
ma trece un sentiment de rusine.
pun capul in pamant, mi-e greu sa ii privesc.
nu vreau sa ma gandesc ca ar putea fi bunicii mei in locul lor.
nu vreau sa ma gandesc ca statul dintr-o amarata de pensie a taiat jumatate.
cu ce sa traiasca?
cu ce sa se intretina?
unde este acum viata linistita de la pensie?
mi-e mila de ei si as vrea sa ii ajut pe toti.
nu pot.
si asta ma doare.
ii vad zilnic si as vrea sa nu ma mai gandesc la ei.
sa imi pun problemele mele, numeroase, pe primul loc.
imi amintesc de bunica care de fiecare data imi strecura in buzunar ceva banuti sa-ti iei o ciocolata...
cum pot eu sa ii ajut acum?
cand abia reusesc sa ma intretin?
nu vreau sa incurajez cersitul.
dar oamenii varstnici cu care ati putea sa va intalniti pe strada cerandu-va 1 leu, ar putea fi bunicii mei.
si invers.
care cersec 1 leu pentru pastile, pentru o paine.
sunt oamenii care au muncit pentru noi.
pentru un trai mai bun.
si care nu s-au ales cu nimic !!!