vineri, 26 februarie 2010

dont uaci 2 muvii in a singal dei!

2 muvii in the seim dei? tu muci!!!
eniuei, conclujion:
-sam pipol dans
-sam pipol sing
-sam pipol drou
-sam pipol meik iu smail
-sam pipol ar raiting
uel...
ai du ol of dis.
but aim tu bizi tu toc abaut it!!!
houp dat mai inglish iz andarstendabal.

p.s. muvii taital: the curios case of benjamin button
thank you for smoking

sâmbătă, 20 februarie 2010


a murit nea marin.

mi-a mai murit un vecin.
mai am cativa calzi.
si vad ca si aia uita sa mai lupte cu viata.
ehh...
bine ca nu a plecat departe.
mno..
ce sa zic nea marine, imi pare rau.
desi cred ca tie iti pare bine.

vineri, 19 februarie 2010

O poleiala noua, dar cu o inima batrana.

as vrea sa vorbesc despre oameni.
oamenii care se invelesc de fiecare data, cand nu au chef de ceva, sau cand dau de greu, sau oricand se simt vulnerabili, intr-o poleiala.
o peleiala noua, stralucitoare, care iti i-a ochii la prima vedere.
dar te lasa cu un gust amar odata ce o dai jos.
le pot spune oare oameni?
sunt atat de multi cei care isi croiesc drumul printre noi.
care isi aleg victime dintre noi.
cu totii ne inselam atunci cand dam cu ochii de poleiala noua si stralucitoare.
suntem curiosi si nerabdatori sa vedem ce ascunde.
de obicei, bunataturile nu au invelisul atragator.
nu te atrage ambalajul. cunosti interiorul si sti ca e bun.
insa..
stiu ca mai sunt si oameni ca mine.
pe care ii atrag...
necunoscutul si bling-blingurile..
si cata dezamagire.
beahh....ce gust nasol.
asemanator cu cel al semintei stricate.
singura din tot pachetul pe care numai tu o nimeresti.
de fiecare data.
de ce fac asta? si cum reusesc?
de ce unii oameni au incetat sa mai fie ei? sau modelat atat de tare dupa societate incat au uitat de ei.

nu mai vreau sa socializez cu astfel de oamenii.
inveliti pana in maduva oaselor.
de ce naiba cu totii uitati de sinceritate?
si de ce conteaza atat de mult sa fii in rand cu ceilalti?
de ce nu vreti sa fiti voi?
de ce trebuie sa il lovesti pe betivul care zace pe marginea strazii?
doar ca sa le demonstrezi celor din jur ca esti cool?
alte atuuri prin care poti face asta nu ai?
de ce nu ii intinzi o mana de ajutor?
nu ar mai fi la fel de distractiv, nu?
majoritatea ar zice ca esti un papa lapte.
stiu ca un singur om nu poate lupta contra sutelor ca voi.
sper sa va saturati de voi intr-o zi!!!

miercuri, 17 februarie 2010

old memories with STANA REGALA.

iar revin si scriu despre: STANA REGALA.
am o obsesie pentru locul ala. si imi ocupa mult timp, e a doua casa.
colegii imi sunt rude apropiate.
si as vrea sa notez fiecare chichita si nebunie care am facut-o cu ei.
pentru ca simt cum timpul trece.
vad cum ne maturizam.
ii vad pe unii care parasesc cuibul cu regret.
sau nu...
vreau sa imi amintesc de ei oricand, oriunde.
imi sunt dragi.
toti!
si pentru fiecare in parte am un loc in inima.
simt schimbarile care incep usor, usor, sa se produca.
si care pe unii ii afecteaza, pe altii ii lasa la fel de indiferenti.
imi amintesc de primele zile la stana.
in care nu scoteam o vorba.
timida si cu gandul, "abia astept sa plec acasa, de maine nu mai vin.:))"
de zilele in care eram fericita cand venea o masa si faceam tips.
si ma gandeam, "hmmm, e ok, mai vin si maine:))"
de alea 5 mese de pe terasa, pe care ma bateam cu ion.
prima laba de urs vanduta.
am avut emotii.
mi-am dorit din tot sufletul sa o dau (nu pentru prima).
nu a mai contat ca a iesit bucatarul, nelu, sa o prezinte. conta ca l-am facut pe ion si ca nu m-am lasat mai prejos.
am fost foarte fericita in ziua aia.
implinita.
imi amintesc de zilele in care ne prindeam urechile si eu si ion si radu in 5 mese.
cand stateam la coada in bucataria de sus.
rozand flegmatic cate o bucata de sorici.
imi amintesc de bebe.
si imi vine sa rad..

pe vremea aia era dl bebe, nu gogu.
aveai o problema mergeai la dl bebe.
aka chelu' care se plimba prin curte vorbind continuu la telefon.
dl bebe, ala care a venit cu sticla de beck's lemon 0.33 si a trantit-o pe masa si a zis asa pe un ton amenintator: "aveti 5 minute sa recunosteti cine o golit-o!!!!"
tot dl bebe, ne-a anuntat ca urca dl narcis zavoianu la stana.
brrr...
ce fugeam toti 6, (ca parca atatia eram toti) prin curte.
de parca urca vlad tepes.
mamaaaaa..cine mah? narcis? ioooiii.
nici nu il cunosteam.
dar ne era teama de el.
radu saracu' cand a auzit le-a chelit la astia de la BNR brazii.
avea numa ace de brad pe la colturile gurii cand a urcat zavo.
scz dl narcis zavoianu.
apare al nostru sef maret, asa cum il stiti cu totii, cu blackberry-ul la ureche, ca asa era la moda.
pe care ulterior l-a spart din cauza lu' lucica =)).
imi amintesc de nelu,
care de cate ori auzea ca urca sefu, iesea din bucatarie.
defila prin fata lu' zavo. ca la parada modei.
=)) =)) =)) ioooiii,lucica,
cand a venit mov la munca. ca cica a lovit-o o masina. mda daaa.
de nu o lasa sefu sa iasa la gratar ca se speriau clientii de ea.
monica. figuranta. noi nu avem 5 farfurii de un fel si ea punea decor.
nelly..honey...
imi amintesc de moni si nu stiu daca ea mai tine minte, ca stateam in spatele bucatariei de sus, undeva cum te duci spre skiuri si beam cafea.
3 in 1 pe vremea aia.
avea o problema si bea atunci numa din niste cani maronii.
care se mai gasesc si acum prin buca'.
nu scotea o vorba. si nu va imaginati ca acum o face. e tot la fel.
avea "n" numar de bonuri insirate prin bucatarie.
trebuia sa sti ce ai de dus la masa.
ca nu era ca acum.
scoate-mi masa 6.
ori cereai ciorba.
ori te bateai cu ala la masa.
ca bucataria nu stia ce si cum sa scoata.
noroc cu nelu...
ca el i-a cerut domnului narcis zavoianu sa ii faca o tzeapa.
ca el nu poate lucra in stres si haos.
are nevoie de o tzeapa unde sa infiga bonurile:))
mihaela...pffff,
imi aduc aminte cand a rugat-o sefu odata nu mai stiu pentru ce sa ramana peste program.
ea avea ultima masina spre secaria la ora 10, parca.
trebuia sa ramana, ca urma sa vina cineva sa manance.
zavo: "mihaela te rog frumos, vorbesc eu cu sotul tau. o sa te duca marius cu jeep-ul meu pana acasa. vin si colegii.
deci nu e o mare problema.
poti sa ii demonstrezi ca chiar ai stat la munca.
bine?"
mihaela suspina si nu se mai putea opri din plans.
lovin...
pai lovin, e lovin frate numa numele zice tot.
ceea mai tare faza cu lovin, cred, ca e aia cand spala vase de zor.
sau mai bine zis cand era coplesit de numarul vaselor debarasate si sefu, colac peste pupaza prin singurul culoar accesibil intre ospatari si bar, bar si restul lumii, se gandeste sa tranteasca o masa.
ca sa nu se mai vada urat, ne explica el.
lovin era sechestrat inauntru.
cu noi care tipam la el:
"da-mi o lingura".
" vreau un cos cu paine".
"nu ajung sa imi iau tuica".
omul era sechestrat inauntru si trebuia sa ne ajute, ca noi nu aveam acces.
oana,
turbata care dupa fiecare weekend zicea ca nu mai vine.
ce vremuri...
acum...
flambam, facem pui si ciolane la protap si rotisor, avem bufet, avem bar, avem bucatarie, avem scaune, banci. atunci manca lumea pe sezlong.
si totusi mancau.
si clientii din vremurile alea ii gasesti si azi la noi.
ce mai suna sefu, la dl bebe, si ii zicea ca sunt probleme la mesele de la leagane.
ca vede el pe camera.
ce ma amuzam eu cu ion, ca mereu ii dadeam lu radu raionul ala =))
imi amintesc prima sedinta.
in care sefu ne-a strans pe toti jos in fostul bar.
si ne zicea ca vrea sa formeze o echipa.
si ne arata poze cu noul restaurant, cum o sa fie.
nu l-a crezut nimeni!!!
va spun eu.
mno..sunt turnatoare asta e.
cand am coborat cu defender-ul, care mai de care cu parerea:
"asta e nebun"
"du-te ba, ca nu face"
"nu investeste, asta, aici, atat"
da la sedinta toti eram....wooow.
foarte tare.ahamm....
iti spun eu boss nu te-a crezut nimeni.
ne vorbea sefu pe vremea aia de hotel, ca o sa faca hotel de 5* CURATE in sinaia.
ne gandeam noi...ce vine asta cu pastile din astea, 5* in sinaia.
pai nu a reusit harabagiu.
uite ca mai e un pic si e gata si hotelul.
si restaurantul arata ca in poze.
primul grup de 260 de persoane:))
nebunieeee !!!!!!!

muta cortu', muta cabanuta la paznici.
mai aveam sa mutam corpul de cazare sus la observator:))
primele ghivece de flori atarnate de umbrele. nu o sa le uit niciodata.
primul purcel de lapte la protap.
ce ne uitam noi ca retarzi la el.
l-a vandut ion si pe ala.
iar m-a facut in sange.
da gogule la al doilea, m-am zbatut.
cand mi-a zis aia ca l-ar lua, dar nu are in ce sa il puna,
de nu imi venea sa tai un brad, sa il scobesc, si sa il bag acolo. in lemn de brad tinut, doamna, oferta speciala, doar pentru dumneavoastra.
cand a zis ca il vrea, imi venea sa o pup.
iar m-am simtit satisfacuta si fericita.
mai tre sa dau ciolanu'.
ca acolo are ion 1-0.
frumoase vremuri....
frumoase si astea de acum.
nimic de zis.
e imposibil sa treaca o zi sa nu fie ceva de care sa vrei sa iti aduci aminte.
si sa zambesti.
de astea noi v-am tot zis.
imi era dor sa imi amintesc de alea de demult.
sper ca nu ati uitat.
si daca indrazniti sa uitati, va bat!!!
i-a zi ioane, ai uitat cand ne-a chemat sefu pe amandoi si ne-a zis ca inchide stana?
ca o tine doar pentru el si familie.
si ca maine ne asteapta pe toti la birou, la posta, sa vada ce decizie o sa ia, daca o mai tine sau nu?
eu n-am uitat, ca asa imi venea atunci sa il bat.
frumoase vremuri, frumoase amintiri.
sa vina altele...fara numar.
ca astea iti fac ziua de munca mai frumoasa.
v-am pupat...

marți, 16 februarie 2010

ungur mic ce esti.

imi amintesc de clipele in care iti bateam la usa dimineata.
deschidea`i somnoros si cu parul si in toate directiile.
dupa care eu iti spargeam o punga de paine in fata.
era amuzant, ma distram pe cinste.
camera ta de la mansarda.
plina de haine aruncate pe jos.
si calculatoare, neoprite de nopti intregi.
ma vad manacand dimineta cu tine.
jos in restaurant.
eu de obicei nu mananc dimineata.
dar am facut o exceptie atunci. bucura-te !
te vad in fata barului.
dimineata la cafea.
imi amintesc de primul tau tatuaj.
facut de mine.
hmmm...
imi amintesc de cum ne mai ascundeam noi.
de prima bataie care ti-am dat-o la heroes =))

de serile in care ieseam prin oras.
imi amintesc ca de fiecare data cand auzeai, evermore- its too late, pe la terase, imi ziceai ceva gen: ramanem aici?
piatra dinspre epava, pe care ne opream mereu sa ne sarutam.
primele telefoane sparte.
nu am cum sa nu rad in hohote cand imi amintesc cum ati facut voi dragilor baie, noaptea, in mare.
iar eu am plecat cu hainele voastre. traditional.
prima noapte petrecuta singuri in bar. eeee...
primul telefon de la distanta.
clanta rupta la usa de la baie.
in vila Fara.
camera voastra din vila. plina de tzoale aruncate.
imi amintesc ca nu putea sa te inghita Marton, ca dimineatza ziceai doar :
Jó napot.
mereu venea la bar si imi zicea, ca nu sti vorbi maghiara.
imi amintesc multe.
si zambesc...

nu te supara, te rog. sti ca te iubesc.

pot sa te ating?
nu!
dar vreau sa te simt.
am zis nu!
vrei un ceai?
nu!
azi am avut o zi destul de incarcata. tu?
nu!
pot sa ma asez in bratele tale?
nu!
esti suparat?
nu!
dar ce ai patit? ca esti cam distant..
nu vreau sa te ascult azi.

luni, 15 februarie 2010

next time

exact ce ziceam =))
marfa.
mi-e una imi place.
:))
dragi bloggeri, sa nu va suparati pe mine.
:)))

time.

prea multe hobby-uri, prea putin timp.
nu am fost niciodata persoana care sa zica: n-am timp !
pentru mine mereu a existat timp.
pana acum..
acum, multe pe cap. multe de facut. putin timp.
off..la naiba honey.
tocmai s-a intunecat afara. iar eu mi-am ratat ocazia de a face poze. nu ca nu as putea si acum dar nu am un aparat asa profi. am unul mai jeftin care nu imi scoate pozele asa cum vreau eu. dar nu conteaza.
am ratat sansa de a face niste poze azi.
off...
si stiti ce?
azi am realizat.
de fapt azi-noapte ca eu n-am ora la calc setata corespunzator.
nu ma mir. e vorba de mine. deci...no surprise.
la mine ceasul arata ora 5:23pm.

sunt curiasa cum apare postarea.
as putea sa o modific. dar e mai amuzant asa.

7 centi in vodafone.

ca anii schimba oamenii, nimic de spus.
adevarat pana in maduva adevarului.
dar tu unde ai ramas?
ca nu te mai vad. nici schimbat, nici transformat.
un strain. care aduce cu tine putin. fizic si moral.
moneda are 2 capete, nu?
parca asa se zice. noi am intors-o pe ambele. ce ne mai ramane de facut acum?
cand ai avut nevoie sa vorbesti.
am fost la celalalt capat, atat cat am putut.
unde esti tu acum?
nu ti-am cerut explicatii.
doar 2-3 cuvinte.
puteai sa incepi cu: buna.
lasitatea nu te caracteriza inainte.
acum vad ca face parte din tine.
nu te-ai gasit pana acum in nimic de aici, asa mi-ai zis.
ei bine .. asta e pentru tine...
bun plan de a imi plati cu aceeasi moneda.
buuun.
nici eu nu ma putem gandi la asta.
dar continuarea?
se termina aici?
eu nu am terminat.
am stat pe tusa.
pana la reintrarea in joc.
unde esti ca sa jucam impreuna?
te astept.
ANGYAL

thoughts.

ganduri care se lovesc de zidurile indiferentei.
momente care ma trag de picior, impiedicandu-mi mersul.
oare daca iti doresti un lucru cu adevarat, daca lupti pentru el, se poate indeplinii?
de ce tot din lume asta trebuie sa fie o lupta?
un razboi continuu cu noi insine.
si cu restul.
ma bucur sa descopar un oras din varful unei creste.
sa vad razele soarelui luminand peste cladiri.
sa vad oameni agitati in autobuz, stresati.
sa ma intreb la ce se gandesc.
am prostul obicei de a ii intreba.
nu ma pot abtine.

eram intr-un autobuz. plin de oameni necunoscuti. necunoscuti in adevaratul sens al cuvantului. oameni ale caror fete le vedeam pentru prima data in viata mea.
m-am holbat vreo 3 statii la un domn.
la vreo 50 si ceva de ani. era trist. sau cel putin asa arata fata lui, posomorata, gri, stearsa.
fara nici un fel de introducere l-am intrebat: sunteti trist?
nu va pot spune ca privire mi-a bagat bietul om.
parca eram in filmele proaste ale americanilor.
dar a fost dragut.
si m-a intrebat: de ce ma intrebi? mi se citeste pe fata?
i-am raspuns: da. ezitand putin.
mi-a zis ca mai are de mers doar 2 statii si ca nu are timp sa imi spuna intreaga poveste.
dar e trist.
atunci mi-am permis si l-am intrebat, la ce se gandeste.
am lacrimi in ochi acum cand imi amintesc ca raspunsul lui a sunat asa:
ma gandesc la porumbei albi.
cum poti fi trist, atat de trist, incat sa ti se citeasca clar pe fata, iar tu in minte sa ai porumbei albi?

azi am intrebat-o pe ioana, o fetita de doar 7 ani, o minunatie de fata, la ce se gandeste.
era trista la o masa. si concentrata pe un pai. mi-a zis ca se gandeste la animale. si la ziua ei, care urmeaza sa vina.
avea o fata trista.
si m-am gandit ca poate e suparata.
si oricum eram curioasa ce e in mintea ei.
nu intotdeauna expresia fetei ne tradeaza gandurile.
imi place sa merg in aglomeratie sa privesc fetele oamenilor si sa ma intreb, oare la ce se gandesc?
eram intr-o zi, impreuna cu claudiu, pe strada. nu mai stiu ce strada, una plina de oameni, si ii spuneam ca n-as vrea sa fiu o secunda in locul lor. pe fetele lor citeai doar griji, stres, praf.
oare pe fata mea se citeste ce gandesc?
cred ca da.
imi aduc aminte de o vorba veche spusa de diriga.
suna cam asa: cand te duci si te uiti in oglinda, la tine, si nu te poti privii, inseamna ca nu esti om.

ciudata diriga. in sensul bun.
eram in tren intr-o seara.
nu de mult. mergeam in compartiment cu o tipa de aproape 5 ore.
5 ore in care tipa a stat pe mess, a plans, a vb cu mama ei la tel., cu prietenii ei si iar a plans.
din discutiile ei mi-am dat seama ca tocmai ce se despartise de iubit.
era terminata fata.
vorbea cu mama ei si ii zicea ca: nuuuu, stie ea ca nu o sa o sune.
dupa lungi discutii si lacrimi, intr-un final a vorbit cu o prietena, vorbele ei suna asa: asa se intampla atunci cand intelectualii se amesteca cu muritorii de rand.
what a fuck??
si atunci lacrimile pentru ce erau?
pai am si un citat pentru asta ca am venit cu tema facuta.
suna asa: un intelectual rezolva problemele, un geniu le evita.

Who is better now?
tipa incerca sa se consoleze singura.
am ascultat-o 376 de km.
cam 7 ore.
nu a avut somn. nici eu.
mno...
ma rog stiu ca nu e frumos sa tragi cu urechea dar nu prea aveam ce sa fac.
am urmarit-o cand a coborat din tren, doar cu privirea.
s-a aruncat in bratele unui tip. zambareata, dupa 7 ore de plans si compatimit.
cu siguranta nu era fratele ei.
il priveam azi pe sofer, aka vasile.
eram in spate in masina. dar il aveam in vizor perfect.
deci..
imaginati-va, eu urland cu toata forta, incercand sa fac un cover pe zombie si omul ala calm. nu calm, fffffffffffffffff calm.
nu i se misca nici un muschi pe fata. INCREDIBIL.
daca era lary. ma dadea jos din masina.
razvan se arunca din mers lasandu-ma pe mine sa conduc.
in schimb vasile...
nimic.
oare la ce se gandea? n-am apucat sa il intreb ca eram prea concentrata cu piesa.
a schitzat totusi ceva cand i-am zis de kurt.
a zambit, sau a ras, nu stiu exact.
incep sa cred ideea monicai.
cum ca majoritatea soferilor parasesc postul din cauza mea.
ce sa le fac frate daca nu stiu sa aprecieze o voce buna?=))

hai ca am aberat destul.
recunosc...sunt turbata.
dar oricum...
ca si idee daca te intalnesti cu mine pe strada, in autobuz, in tren, blablabla si te intreb la ce te gandesti, fi politicos si raspunde-mi.

violence...

atat de complicat.
intotdeauna lasi, mereu prea plini de noi.
fiinte umane?
canibali ce se devoreaza intre ei.
muscand din tine, din el, din ea.
fara resentimente, fara frica zilei de maine.
lasandu-te in arsita soarelui dupa ce ti-au luat tot.
cine suntem?
cum putem sa ascundem atatea lucruri. atatea sentimente.
diferiti si totusi aceeasi structura.
azi aici, maine in alta parte.
de fiecare data muscand.
cu gura plina de sange. lasand lesul in arsita soarelui.
viitor?
oare putem schimba structura?
oare prin experienta devenim mai buni?
cate lesuri vor mai arde in soare?
cate dintre cele care zac in soare sunt victimele tale?
poti oare vreodata sa recunosti, ca te-ai infruptat din ceea ce odata era frumos?
fiinte haine ce nu te lasa sa vezi frumosul.

my passion.



duminică, 14 februarie 2010

inceputul unei prietenii.

plecand de la ideea, am iubit destul acum ma odihnesc, ma duc relaxata (zic eu, mai bine ii intrebati pe colegii cu care am coborat de la stana), sa ma intalnesc cu un tip.
nu conteaza cine e, nu conteaza cum il cheama.
cu toate ca stiu ca o sa sariti ca lupii pe mine sa ma intrebati de el.
nu are importanta.
deci, ne vedem.
e ok.
discutam, e ok.
om gen: cu mine poti vorbi orice, iti spun cele mai nefolosite cuvinte din dex, pe care le-ai auzit probabil doar odata.
dar sa nu astepti sa iti raspund la intrebari.
sau sa port discutia inceputa de tine in alte colturi.
mi-am zis, e ok, poate timid.
si vorbim...
si vorbim..
si vorbim..
despre n lucruri. care nu au nici o legatura, cu nimic.
si din toata invalmasala asta de cuvinte imi dau seama ca nu prea ne potrivim.
ca ar fi mult mai ok daca am ramane doar prieteni.
ca ne-am intelege probabil mult mai bine.
si ar fi pacat sa renuntam la o frumoasa prietenie pentru o partida de 10 minute de sex.
la inceput nu m-a incantat ideea, aparuta din neant in mintea mea..
intr-un tarziu, am incetat sa mai imi zic ca nu e acolo.
am acceptat-o, si i-am pus-o si lui pe tava, intr-un mod finut.
stiut doar de mine:)).
numa ca nu mi-am ales momentul potrivit.
tipul vorbea despre viitor.
cum o sa fie, ce o sa facem. era entuziasmat.
l-am lasat, atarnat...
si cu vaga impresie ca totusi o sa mearga.
stiu, stiu.
urat din partea mea.
da ma rog, nu sunt tocmai o persoana model.
si ce daca.
nu ma deranjeaza...
dar ideea este ca azi omul s-a cam prins ca e ceva putred in Danemarca.
asa ca i-am servit ideea mea.
si a zis ca e ok.
asa cu vorbele lui alea mari din dex.
cu definitii stiute doar de el.
mno....
e ok.
am incheiat frumos.
a la carte.

vineri, 12 februarie 2010

oare primarul citeste blogurile?

as vrea sa vad un film.
orice film.
nu conteaza, vreau sa il vad la cinema.
vreau sa stau pe ultimele randuri din sala si sa ma indop cu floricele.
as merge la un film 8->.
DIN PACATE, NU AVEM CINEMA IN SINAIA!
in locul cinematografului avem un ditamai restaurantul.
adevarat ca turistii care vin in sinaia nu prea au chef de filme.
dar noi localnicii?
altii vad filme 3D.
noi nici macar cinema n-avem.
oare daca am face o cerere la primarie...
eu si multi altii care probabil vor un cinema in sinaia am rezolva ceva?
nu cred...
oare cand va face dl .VLAD OPREA ceva si pentru noi localnicii?
un cinematograf, nu mai mult. unul.
ca restaurante avem la tot pasul.
voi nu vreti un cinema?

imi place mie poza asta!


plec departe...

mi-am tot dorit sa ma ratacesc printr-un oras.
E MINUNAT!!!
mi-am dorit sa nu il stiu pe cel de langa mine.
sa nu pot face diferenta intre turisti si localnici.
am facut totusi o diferenta intre maghiari si romani.
dupa cateva ore in cluj, mi-am dat cu usurinta seama care sunt romanii si care sunt maghiarii.
e simplu...
maghiarii te ignora.
a fost minunat.
si pana la urma am fost si in mall. renumitul iulius mall.
daca stiam ca trebuie sa imi doresc foarte mult asta ca sa se si intample, o faceam mai demult.
frumos. atat de frumos ca as fi ramas acolo.
mersi mult michael.
romeo...pacat de numele tau frumos.
o sa papi o mana de bataie de la mine, la heroes, again..:))

duminică, 7 februarie 2010

mai alex.

ii spuneam lu asta mic, ale,
ca nu iti trebuie inspiratie sa publici pe blog. sau oriunde.
eu n-am nevoie de inspiratie.
eu scriu...
ce imi trece prin cap.
si da, stiu ca uneori mai mananc si litere si nu scriu chiar corect limba asta romana, da ce conteaza ?
esenta e sa intelegi.
ca daca nu,
ma ia nervi aia mari:))
si ma doare picioarele=))
si o sa ma proasta indispun:))
deci in concluzie nu sunt singura imperfecta de pe lumea asta si lucrul asta chiar ma enerveaza!
o sa castig pomelo de bronz, pentru cel mai naspa blog.
dar promit ca o sa il pun in vitrina si NU o sa il sterg in fiecare duminica de praf.
v-am lins!!

principiu-principii.

deci sa fim in pas cu moda si sa nu vorbim balarii!
principiu- singular
principii-plural
amandoua contin R si L.
si frateee, am reusit, fara sa ma chinui sa le pronunt. o mare realizare.
deci...
cautandu-mi principiile, dau peste urmatoarele definitii: (nr. din dex...)

1 Principiu =Element fundamental, idee, lege de baza pe care se intemeiaza o teorie stiintifica, un sistem politic, juridic, o norma de conduita.

2 Principiu= Convingere intima, punct de vedere propriu.

3 Din principiu = conform unui punct de vedere bine stabilit.

4 Om de (sau fara) principii = om cu (sau fara) pareri sau convingeri (morale) ferme.

eu una pot sa recunosc, cu usurinta, in fata oricui citeste acest blog, ca nu prea am pricipii.
si daca am, le-am incalcat uneori.
nu mi se pare o rusine sa recunosti ca nu ai si ca le-ai incalcat.
nu mi se pare o jignire.
voi credeti ce vreti.
asta asa ca principiu=))
cati dintre voi care mai treceti pe aici si mai cititi ce scrie tembela, puteti sa recunosteti ca aveti/sau nu principii?
si cati recunosteti ca le-ati incalcat?
very curios...
ps..nu iti trebuie mult...decat..internet,cont,tastatura...a..si sinceritate..

past tenses.

imi plac amintirile.
imi plac amintirile si ma amuz pe seama lor.
odata cu trecerea timpului imi amintesc cat de traznita eram si ce gandire de copil aveam.
poate ca am mai ramas si in ziua de azi cu sechele, dar acum le pot controla.
imi place sa imi amintesc ca dansam pe manele, in discoteca la posada.
imi place sa imi amintesc ca imi cumparam lanturi de toaleta de la belitza si mi le atarnam la blugi.
singura palma de la tata. cand mi-am taiat parul, lung pana la fund, si mi-am facut tepi.
serile pierdute prin parc, 10 insi, si un pachet de viceroy.
nonconformismul ce ne caracteriza atunci.
imi place sa ascult o melodie veche pe care toti au uitat-o.
imi place sa beau sucul desfacut cu o seara inainte.
si sa port aceleasi haine de n ori. pana la epuizare.
imi plac lungile si interminabilele discutii despre copilarie, adolescenta si tot ce inseamna trecut.
sa ma amuz de prostioarele ce atunci ni se pareau mari.
fara sa stim ce urma sa faca next generation.
nu are rost sa vorbim despre diferenta dintre noi si ei, e prea mare si interminabila.
oricum ca si idee imi place tot ce tine de trecut.
si fara sa las loc de interpretari spun cu mana pe inima ca nu am privit mereu cu ochi buni si zambareata trecutul.
dar timpul isi lasa aprenta peste noi si probabil ca firea umana ne lasa sa ne amintim doar clipele frumoase.
sau probabil ca doar eu fac asta. restul le ascund in mine. fara sa stiu ca inca exista.
nu asta conteaza.
conteaza ca toti avem un trecut.
mai urat, mai frumos, ne apartine.
e frumos totusi sa ti-l amintesti.
merita.
si nu sustin ideea ca din trecut inveti.
sa nu mai faci aceleasi greseli.
sau mai stiu eu ce.
doar ca e placut.
e imposibil sa nu iti amintesti de ceva din trecut, care sa iti aduca un zambet pe buze.
un zambet frumos.
plecand de la ideea ca omul numeste esecurile din trecut experienta,
ma gandesc ca nu vreau sa am experienta, in nimic, si prefer sa am firea mea de copil tembel.
la 25 de ani.

vineri, 5 februarie 2010

....

pot sa ating un nor, atat de sus ma simt.
pot sa vorbesc cu o stea, atat de mult am zburat.
si pot sa fac orice, atat de mult m-ai ajutat.
mersi mult pentru ajutor.
te-am lins!!!!

SARBATORIM SI IN FEBRUARIE.

am tot amenintat pana acum ca o sa public ceva legat de luminitele de Craciun.
pai nu stiu cu ce sa incep.
si ce ma roade cel mai tare.
o fi faptul ca am intrat in luna februarie de ceva vreme, si noi, localnicii, inca ne mai intrebam cat o sa ne vina factura la curent luna asta.
ca pe ochiul turistic il incanta LUMINILE DE CRACIUN INCA APRINSE IN SINAIA!!!!!!
fratilor...
a trecut Craciunul, Revelionul si noi tot cu ele aprinse suntem.
foarte dragut domnul primar VLAD OPREA.
vine si renumita sarbatoare Valentine's Day, ca de dragobete a uitat romanul si pe stalpii nostri, in mirificul oras Sinaia, inca se gasesc urari cu: Sarbatori Fericite!
cred ca de aia inca sunt acolo.
ca sa nu mai stea omul de la primarie sa le dea jos dupa Revelion sau Sf Ion.
ca sunt necesare acum de Valentine's.
ok, sa zicem, trecem peste, ca stim ca nu ne arde la factura.
da' luminile?
acilea nu putem trece peste. ca cica e criza domle'.
unde e criza?
ca noi incantam ochiul turistic cu.......luminite de Craciun.
si avem si ditamai fantana arteziana in parc, decorata consistent, cu luminite.
hai la Sinaia!
daca nu ai fost de Craciun nu-i problema, ca noi sinaienii inca va mai asteptam, orasul e la fel decorat. o tinem tot intr-o sarbatoare.
or fi si altele, nu zic nu.
da mie imi e ciuda ca eu am votat.
si uite ce am primit...
LUMINI DE CRACIUN, in luna februarie.
dom' primar, pe 21 e ziua mea, te rog mult sa nu le stingi. sa ma simt si eu mai speciala..

marți, 2 februarie 2010

toate-s noi si vechi sunt toate

nu putine au fost clipele in care am crezut ca merg contra morilor de vant, nu putine au fost momentele in care m-am lasat batuta desi sortii erau de partea mea si as fi putut castiga.
nu putine au fost zilele in care ma simteam singura, desi eram inconjurata de lume.
si nu putini au fost anii in care am uitat sa mai traiesc.
dar au trecut. si in fiecare clipa, secunda, zi, an, a aparut ceva nou.
astept acel nou. nu vreau sa il caut.
am privit azi cladirea din piata. aia mare in care se afla stomatologia.
cred ca o stiti.
aia fata in fata cu floraresele..
dupa ce m-am amuzat o secunda uitandu-ma la florarese (stiu eu de ce. mama mea e florareasa:)), are o galeata alba), m-am uitat in sus, ca niciodata.
foarte frumoasa cladirea.
noua pentru ochii mei. care nu au privit niciodata atat de sus.
veche pentru cei carora le pasa.

luni, 1 februarie 2010

sufocandu-ma.

am nevoie de un oras mare.
am nevoie sa ies pe strada si sa nu il cunosc pe cel care sta langa mine la trecerea de pietoni.
sa nu stiu ca sta in platou, ca a invatat la liceu si ca a fost la B.
sa nu ma salute tipa de la magazin si sa ma intrebe ce mai fac.
vreau sa ma pierd intr-un oras.
vreau sa ma opresc si sa nu mai pot face diferenta intre turisti si localnici.
vreau sa nu cunosc pe nimeni.
plec cu acest gand in cap. si imi iese pana in centru. in maxi sunt doar varstnici, pe care ii stiu doar din vedere, insa care ma stiu de mica.
in centru dau de un fost coleg care ca si mine a ramas in oras.
ma scoate din starea mea.
si incepe sa imi povesteasca de viata lui si ce a mai facut.
oricum...stiam.
am auzit vorbindu-se de el cu o seara inainte in bar.
dar nu mai conteaza ,mi-a stricat starea.
ma intorc acasa dezamagita.
si maine o iau de la capat.
colegii ne asteapta pe aosta.
tipa de la magazin imi zambeste cand imi cumpar tigari si ma intreaba unde am fost ca nu m-a mai vazut de mult.
simt ca ma sufoc.
era amuzant la inceput, cand dupa 3 ani m-am intors acasa.
era costructiv si interesant.
m-am plictisit repede, dar nu am facut nimic ca sa imi treaca.
acum m-am scarbit...
si tot nu fac nimic.

ce tembel!

ma gandeam eu asa...
de ce oare scriem de iubire doar cand suntem indragostiti?
sau cand pierdem o persoana importanta?
de ce nu scriem despre iubire si in alte zile din an.
de ce nu scriem de iubire si atunci cand nevasta tocmai ti-a stricat camasa preferata cu fierul de calcat?
sau cand ai venit de la munca, super obosit, si ti-a tocat creierii timp de o ora cu noile ei cizme?
am impresia ca iubim doar cand vrem si avem chef.
sau cand cel din jur se comporta asa cum vrem.
egoisti mai suntem.
recunosc ca eu nu as putea, nici daca m-ai forta, sa scriu despre iubire acum.
nu acum.
cum naiba a reusit eminescu sa scrie atatea poezii de dragoste?