sufocandu-ma.

am nevoie de un oras mare.

am nevoie sa ies pe strada si sa nu il cunosc pe cel care sta langa mine la trecerea de pietoni.
sa nu stiu ca sta in platou, ca a invatat la liceu si ca a fost la B.
sa nu ma salute tipa de la magazin si sa ma intrebe ce mai fac.
vreau sa ma pierd intr-un oras.
vreau sa ma opresc si sa nu mai pot face diferenta intre turisti si localnici.
vreau sa nu cunosc pe nimeni.

plec cu acest gand in cap. si imi iese pana in centru. in maxi sunt doar varstnici, pe care ii stiu doar din vedere, insa care ma stiu de mica.
in centru dau de un fost coleg care ca si mine a ramas in oras.

ma scoate din starea mea.
si incepe sa imi povesteasca de viata lui si ce a mai facut.

oricum...stiam.

am auzit vorbindu-se de el cu o seara inainte in bar.

dar nu mai conteaza ,mi-a stricat starea.
ma intorc acasa dezamagita.
si maine o iau de la capat.

colegii ne asteapta pe aosta.

tipa de la magazin imi zambeste cand imi cumpar tigari si ma intreaba unde am fost ca nu m-a mai vazut de mult.
simt ca ma sufoc.
era amuzant la inceput, cand dupa 3 ani m-am intors acasa.

era costructiv si interesant.

m-am plictisit repede, dar nu am facut nimic ca sa imi treaca.
acum m-am scarbit...

si tot nu fac nimic.