sâmbătă, 3 noiembrie 2012

traiesc anOtimp

in ultima vreme ma incearca fel de fel de trairi.
intens, e cuvantul potrivit.
odata cu venirea toamnei, copilul din mine ranjeste a prost la frunzele cazute si la motanii care isi cauta partenere.
am asteptat multe de la toamna asta.
si nimic.
si toamna a avut asteptarile ei.
eu i-am dat un zambet, sau mai multe, ea mi-a dat trairi.
ma pierd in tot.
si totul se pierde, in mine.
ma trezesc bantuind pe strazi cunoscute pana in adancul meu, ma trezesc si merg spre vis.
si totul in mine arde, arde mocnit,
limbile de foc ard, stiu, dar nimic nu poate face fata.
focul ma cuprinde.
nu pot stinge focul, 
afara e toamna.
si in curand o sa vina iarna.
o iarna de la care nu astept nimic.
dar care ma asteapta.