atunci cand altii se implica.

si totusi as vrea..

sa vad ce au in suflet.

sa le citesc pe obraz durerea, bucuria.

e sadic, stiu.

dar e sincer.

fara motive marete, fara ganduri nerge, doar instinctiv.

sa apuc sa fac ce? sa apuc sa vad ce?

nu ma face sa rad, copila..

te-as putea plezni oricand, daca mi-ai da viata

sa iti dau eu viata? nu pot!

dar te las sa ma pleznesti, desi nu merit.

fara tine eu nu exist, deci, keep me alive.

nu e un sfat, e un ordin.

eu nu te imbarbatez.

eu nu iti ridic moralul.

eu am nevoie de tine.

nu ca mi'ai fi draga.

la ce naiba te ascult? parca esti nebun.

tu de ce ai facut-o?

de ce ma critici pe mine acum?

nu iti permit!

e alegerea mea.

oricum esti ultima..fiinta?!?...care ma poate opri.

vreau doar sa incerc, sa vad cum e.

ma uit la tine si ma vad, intr-un fel, pe mine.

la fel ca si tine, nu am inteles ce era mai important: NU EXISTA CALE DE INTOARCERE!!!

atat am avut de spus.

ma sterg.

si'mi place.

doamne cat imi place...

te las cu raul.

ce bine ca a plecat.

uneori ma scoate din sarite!!!

ce stie el?

nu are cum sa simta.

dar e bun la sfaturi si explicatii.

pe naiba..

te'am auzit!!!

mi-e frica domle'! ce sa fac?

da frate, recunosc!!!

mi-e frica de mor de rame!

si stiu ca multi o sa radeti.

dar nu imi pasa.

mie chiar mi-e frica de rame.

nu mi-e frica de ursi, serpi, sau alte vietuitoare, care pe altii ii baga in sperieti.

sau poate da, dar prea putin.

in schimb, de rame, moooor...

am auzit povesti, cum ca sunt dragute.

ca iti vine sa la mananci.

ca unii chiar faceau asta cand erau mici.

eu nu! eu crap de frica lor!!!

si imi plang de mila, primavara, cand ploua si trebuie sa merg pe jos.

asa ies ele frumuselele, la plimbare, dupa ploaie.

offfff...:((

si tony rade si face glume pe seama fobiei mele.

teama mi se trage din copilarie.

imi amintesc de parca a fost ieri.

ma jucam cu o prietena in curte. cocotati pe gard erau niste vecini, care nu ne prea aveau la inima.

unul dintre ei s-a intins, mi-a tras bluza si mi-a bagat pe spate un pumn de rame si alte taratoare.

culmea...

bluza imi era indesata in pantaloni. asa obisnuia mama sa faca.

sa imi indese bluza in pantaloni. uram chestia asta.

intr-un final...

cand aproape eram lesinata, prietena mea, care tarziu si-a dat seama ca eu sunt victima, m-a ajutat.

a trecut o viata pana a facuta asta, o viata in care toate chestiile alea se agitau pe spatele meu.

nemultumita de mine.

mi-am amintit ce vroaim sa devin cand o sa cresc mare. :))

la inceput, am vrut ca toate fetitele din clasa, sa devin medic.

uhauuu..ce tare.

toate vroiam asta.

ne strangeam in pauza si faceam exercitii in curtea scolii.

dupa care, prin clasa a 5-a, am vrut sa fiu avocat.

nu prea aveam habar ce inseamna.

dar ce conta..imi doream.

prin clasa a 8-a am vrut sa devin artista.

nu conteaza ce artista. artista! sa cant, sa pictez, sa joc in filme.

oricare dintre astea. sau toate la un loc.

au trecut anii..

si am ajund sa fiu ospatar.

ce realizare!

ma mint continuu ca inca nu sunt mare si ca mai am timp.

oare??

asemenea ganduri.

as vrea sa innebunesc, pe bune.

sa fiu internata intr-un ospiciu.

sa zambesc si eu din motive stiute doar de mine.

si sa nu fiu privita cu mirare.

doar sa pot zambi din orice motiv.

fara sa fiu atent privita.

as vrea sa plang la fiecare 2 minute. din motive stiute doar de mine.

fara sa fiu privita, compatimita.

doar sa plang.

vreau sa ma catar in copaci si nimeni sa nu zica ca's nebuna.

si toti sa ma priveasca firesc.

sa ma tarasc in patru labe si sa musc din firul de iarba.

gustul lui sa ma poarte pe valurile vietii.

din motive stiute doar de mine.

nimeni insa sa nu ma priveasca.

sa ma zbengui o zi intreaga.

sa dansez haotic si dansul meu sa mi se para rupt din lacul lebedelor.

dar sa nu fiu privita.

spectatorii sa existe doar in imaginatia mea.

aplauzele sa le aud doar eu.

sa imi murdaresc halatul alb fara nici o grija.

iar a doua zi sa fie la fel de alb.

fara ca eu sa il ating.

fara sa aud zgomotul masinii de spalat.

sa aleg dupa fluturi imaginari.

si sa ii prind.

chiar daca cei de langa mine nu ii vad.

vreau sa imi trezesc la viata prietenul imaginar.

dar nu vreau sa fie privit.

aripi frante-cantecul indragostitului Klalil Gibran

Sunt ochii indragostitului

Vinul sufletului si hrana inimii.

Sunt un trandafir.

Inima mi se deschide la rasarit,

Iar fecioara ma saruta

Si ma aseaza la pieptul ei.

Sunt casa adevaratei bogatii,

Obarsia placerii

Si inceputul pacii si linistii.

Sunt zambetul cald pe buzele frumoase.

Cand tanarul ajunge la mine, uita de osteneala

Si intrega-i viata se transforma

In realitatea viselor placute.

Sunt exaltarea poetului,

Revelatia artistului

Si inspiratia muzicianului.

Sunt altarul sfant din inima unui copil,

Adorat de buna sa mama.

Ma infatisez inimii care plange,

Fug cat mai departe de porunca,

Iar plinatatea mea urmeaza dorinta inimii;

Ea fuge de vorbele goale ale vocii;

I-am aparut lui Adam prin Eva,

Si exilul i-a fost soarta;

Totusi, m-am aratat lui Solomon

Iar el a tras intelepciune din prezenta mea.

I-am zambit Elenei si ea a distrus Tarwada;

Totusi, am incoronat-o pe Cleopatra

Si pacea a domnit peste Valea Nilului.

Sunt precum vremea – construiesc azi

Si distrug maine;

Sunt ca un zeu care creeaza si nimiceste;

Sunt mai dulce decat suspinul unei violete;

Sunt mai puternic decat urletul unei furtuni.

Darurile nu ma ispitesc;

Despartirea nu ma descurajeaza;

Saracia nu ma urmareste;

Gelozia nu-mi tulbura constiinta;

Nebunia nu-mi sterge prezenta.

O, voi ce cautati, eu sunt Adevarul,

Adevarul pe care il cautati;

Sunt adevarul vostru in cautare si primire,

Iar manifestarea mea va depinde de voi...

ecce homo

Eu sunt o-mperechere de straniu
Şi comun,
De aiurări de clopot
Şi frământări de clape -
În suflet port tristeţea planetelor ce-apun,
Şi-n cântece, tumultul căderilor de ape...

Eu sunt o cadenţare de bine
Şi de rău,
De glasuri răzvrătite
Şi resemnări târzii -
În gesturi port sfidarea a tot ce-i Dumnezeu,
Şi-n visuri, majestatea solarei agonii...

Eu sunt o-ncrucişare de harfe
Şi trompete,
De leneşe pavane
Şi repezi farandole -
În lacrimi port minciuna tăcutelor regrete,
Şi-n râs, impertinenţa sonorelor mandole.

Eu sunt o armonie de proză
Şi de vers,
De crime
Şi idile,
De artă
Şi eres -
În craniu port Imensul, stăpân pe Univers,
Şi-n vers, voinţa celui din urmă Ne'nţeles!...