miercuri, 11 decembrie 2019

Zmeului

Nu sunt suficiente cuvinte in lume sa pot descrie tot, sa pot cuprinde tot.
Sunt 3 ani jumatate cuprinsi in inima mea, adanc sapati in tot trupul meu.
Sunt ierni in care inca bantui pe strazi, inghetata, si cu tot frigul din mine.
Sunt maini care ingheata si prin manusi, si crapa.
Sunt primaveri in care ma arunc cu toata fiinta in fire de iarba care abia incoltesc si asteapta sa le cuprind.
Sunt vrabii ascunse in gardurile vii din jurul blocurilor, asteapta sa trec cu capul plecat, stiindu-ma dupa pasul apasat.
Sunt caini in curtii ce imi cunosc privirea.
Sunt veri calduroase in care soarele trece chiar si prin umbra copacilor din parc, in care mi-e sete si ma gandesc doar la mare.
E un leagan in curte care ma asteapta.
Sunt oameni peste tot, in duba de politie in fata tribunalului, legati cu catuse.
Sunt oameni grabiti, transpirati si ei.
Sunt tramvaie pline si niciun loc.
Va plange!
E toamna si miroase a gaz, prea mult gaz.
Sunt pisici peste tot.
Doamna de la magazin ma intreaba ca de fiecare data: " unde e piciul?"
Zambesc, raspund si tin strans bacnota de 1leu, e o lupta intre mine si tonomatul de cafea, de 3 ani jumatate.
Ma stiu vecinii, ne salutam respectuos, ma stiu vanzatorii, ma stiu soferii, ma stiu navetistii.
Si nimeni nu stie nimic.
Nimeni nu stie ce ascund in sufletul meu.
Nimeni nu stie ca inima mea plange, sangereaza, ca uneori ma intreb cine sunt, ce fac, daca e bine ce fac, de ce eu...
Sunt 2 ore din ziua de azi care trec greu, vor fi si maine si poimaine.
Astept in fata usii, ajung cu mult prea devreme, si ma trec toate gandurile din lume.
Am nevoie la baie.
Oare azi e mai bine?
Oare o sa accepte sa mergem pe partea stanga si cu autobuzul?
Ma dor picioarele si sunt obosita, mi-e frig, mi-e cald, mi-e sete si foame si vreau sa ajungem acasa. Nu stiu daca pot sa rezist cu calm plansului.
Croiesc trasee in asa fel incat sa nu existe garduri vii, sa nu existe nimic la nivelul ochilor lui.
Vede parc si copii in parc si vrea si el, normal.
Dar eu vreau sa ajung acasa, am treaba, avem atata treaba.
Cand intru in holul mic cu un scaunel colorat, fie ca il las sau il iau, in picioare sta o mana de om plina de bunatate, un bulgare de rabdare, ochi plini de iubire pe care nu i-am privit intotdeauna, cumva rusinata ma uitam in coltul scarii, constienta fiind ca frumos ar fi sa ma uit fix in acei ochi.
Nu ascundeam nimic, eram doar dezarmata in fata acestui om.
Sunt 3 ani jumatate...
Putin si totusi in mine atat de mult.
Sunt lupte grele si ravasitoare.
Sunt multe lacrimi si nervi intinsi la maxim.
Sunt certuri, frustrari, oboseala.
Sunt anotimpuri care vin si trec peste mine.
Sunt oameni care isi dau cu parerea, fara habar.
Fiecare are ceva de spus, putini se opresc sa asculte, sa priveasca...
Este o catelusa neagra deja la a doua nastere, ma stie si o stiu, zambesc cand ii vad ochii.
Ea simte sufletul meu si cu ochii imi zambeste.
Sunt locuri unde ma refugiam mereu, ca o fantoma, asteptand.
Sunt ani munciti, fara fluturas de salariu, fara carte de munca.
Castigul a fost cules in inima mea, in sufletul omului din spatele usii si viitorul pasilor lui.
Am invatat multe lucruri in acesti ani, m-am educat, m-am temperat, am asteptat.
E mult prea grea lumea in care ai venit, copile.
Dar sunt si oameni printre "oameni".
O lectie mare pentru tine si pentru noi toti este sa ii descoperim.
Sunt 3 ani jumatate ...
Stransi in sufletul meu!


duminică, 8 decembrie 2019

Luca

Prietenul ariciului

Intr-o tufa de urzici 
Sade puiul de arici
Plange cu durere mare
Niciun prieten bun nu are

Nimeni nu vrea sa se joace
Ca inteapa si are ace
Toti cei care au incercat
Repede au renuntat

Un prieten de-ar avea 
Toata ziua s-ar juca
S-ar plimba ar povesti
Tare bucuros ar fi.

Si cum sta si suspina
Iaca apare-n calea sa
Un ghem mic, cu ochi vioi
Plin de ace si noroi

Buna!zise mititelul
Ce stai trist si suparat?
Hai sa ne-mprietenim 
Si prieteni buni sa fim!

https://youtu.be/Icx7hBWeULM





luni, 2 decembrie 2019

De sezon

Nu stiu ca stiu sa dansez.
Am dansat cum am simtit poate nu mereu pe ritm, poate prea vulgar in fata unora.
Prin dans am atras si in dans m-am retras in coltul inimii mele, in mijlocul capului meu.
Am dansat in intunericul sufletului meu si in razele de lumina ale ochilor.
Am dansat in culoare si in picioarele goale.
Am dansat cum am stiut, cat am putut.
O sa dansez mereu, de la inceput primaverii pana la inghetul sufletului meu.
Ziua de azi e trista.

Punct!https://youtu.be/9Pes54J8PVw

luni, 4 noiembrie 2019

Gă_si_tă

LA: -NU MAI GASESC RIMA. CE ZICI DE: PRIN TIMPUL CE DESPARTE TE PETREC.

EU, CEL DE DEPARTE,
CE TE-AM CONDUS, CAND CU UN DRIC ALB,
CAND CU O NEAGRA BUBURUZA,
SI TE-NTREBAM DAC-AU IESIT URZICILE, PE LANGA PRAPASTIE TRECAND ATAT DE-APROAPE,
APOI OPREAM IN NOAPTE SA PLANGEM SUB REFLECTUL LUNII CEL ROZALB,
TU ERAI LO-VI-TA… DE CONSTIINTA MEA OBTUZA.

EU, CEL CE TE INVARTEA-N POIANA, IN CEATA,
CU O EXPRIMARE MUTA, INTR-UN RITUAL SECRET,
CA SA TE LAS AMETITA SI SA FUG SPRE ALTA VIATA,
PE CARE AI GASIT-O IN POEZIILE-MI DIN CAIET.

EU SI CU MUNTII DIMINEATA, ACOLO S-A OPRIT TIMPUL IN LOC,
NU MAI E NIMIC, NICI CNEAZ, NICI TASHA SI NICI RATA,
AM FOST PLECAT, M-AM DEPARTAT DE TOATE, DAR M-AM INTORS. FARA NOROC.

TU, CEA CARE VREI SA FI DE DEPARTARI APROAPE,
TU, CEA CARE S-A REGASIT IN SCRIS,
TU, CEA DIN FLUTURI, CE PLIMBA ELEFANTUL,
PRIN TIMP CUM AI TRECUT?
CE NU STIU.

SEMNAT, ALA.

duminică, 23 iunie 2019

Povestea Ariciului

Mi-a murit bunicul.
L-am ingropat si l-am oferit Cerului cu cele mai fierbinti lacrimi.
Nu am crezut ca pot sa plag atat, nu l-am plans numai pe el. Mi-am plans durere ascunsa in suflet, durere pe care o stiam doar eu si o caram dupa mine.
A fost momentul sa o eliberez.
A trecut un arici prin fata portii, ziua la orele pranzului, in timp ce asteptam sa il aduca acasa.
Nu doar a trecut, s-a oprit si m-a privit fara teama unui animal in fata omului, zambea.
Nu am mai vazut arici ziua, nu am mai vazut arici viu din copilarie.
Sunt impacata sufleteste si am inima mai mare, mai buna si dulce, am doi bunici ce sunt impreuna in Cer si ma privesc de sus.

Odihneste-te in pace Om bun si frumos ce ai fost!

joi, 9 mai 2019

Cai verzi pe pereti

Nu mi-au placut niciodata cartile cu printi calare pe cai albi si printese salvate.
Făt Frumos isi bate caii, Aladdin e ţigan,
Alba ca Zapada e o beţivă, Cenusăreasa o party pooper, Aurora cu crizele ei de catalepsie.

https://youtu.be/A25Ww5SRsXQ

marți, 7 mai 2019

Ay, ay, ay, ay... morena

Asa cum zicea odata ala cu chitara caruia nu ii lipseau femeile, banii si amorul, asteptarea este mama tuturor frustrarilor.
Nu il vad eu pe el un profund, cine stie unde a auzit si el si i-a picat la ţanc.
Asa ca mie acum!
Si am decis, eu cu mine, in mine, sa nu mai astept!

miercuri, 24 aprilie 2019

Poezie lo_vi_tă

Tu cel de departe,
Ce m-ai condus adesea-n buburuză,
Cand amandoi priveam spre lună si noaptea era uneori...confuză.
Tu, boss, ce ma alergai prin ceaţă, nedumerit ce stari te trec, eu te-am pierdut cumva in alta viata,
Nu mai gasesc rima.

Tu si cu muntii dimineata, cand timpul se oprea putin in loc,
Tu cu Cneaz, cu Tasha si cu...raţa,
Esti tot acolo si stai pe loc?

marți, 23 aprilie 2019

Ma poti suna de la sw, la orice ora, ca-ntotdeauna

Mi-e dor de tine toata si din putinul timp pe care tot incerc sa ti-l fur nu ma satur.
Simt ca te pierd printre amintiri si cumva eu stau pe loc in timp ce tu alegi sa mergi.
Ma simt amenintata si cumva imi e frica de toate weekend-urile, petrecerile si paharele sparte.
Sau poate ca ma simt asa doar pentru ca ma scald in ape mai agitate.
Stiu ca o sa te gasesc mereu si tu stii ca eu o sa fiu mereu.
Nu apuc niciodata sa ma satur, si as mai avea atatea de zis si tu la fel.
Si mi-am promis sa o fac lata cu tine, si am facut-o, dar nu a umplut golul prafuit de atata vreme.
Unde sunt zilele alea in care nu tineam cont ce zi e?😅
Uitam intentionat ca e, nu stiu, miercuri si ne simteam bine cat pentru un concediu de o saptamana.
Ce zici acolo, daca sunt geloasa?
Tu ce crezi?
Miroase a gelozie, nu?
Ma lasi sa fiu geloasa pe tine, te rog?
O sa te iubesc si mai mult😂
Am crescut mari si a trebuit cumva sa ne si maturizam, nu?
Eu sa devin din paranoia fara leac, (remember metrou), o femei de casa, responsabila si plina de intelepciune si rabdare, inca nu stiu daca am ajuns pana acolo, te sun mai tarziu sa iti zic..
Tu te-ai responsabilizat prea mult, lucru ce te prinde foarte bine.
Chiar daca amintirile noastre sunt vechi si prafuite, ca si cutia daruita de tine peste care am dat intamplator, eu le simt arazand in inima mea.
Te iubesc, femeie!
Nu, nu in sensul ala!

luni, 4 martie 2019