Nu unghii! Cuie!

 În timp ce unii au asociat cu unghii, ignorând cuiele ce își făceau de cap în nopțile târzii, eu m-am definit.

Da, da.. 

Cap coada e tot o aiureala, însă.. 

Ce alții nu au înțeles și nu vor înțelege și tare ma bucura asta, eu știu, tu știi, și poate și unii bănuiesc. 

Însă.. 

Eu in mine asa sunt, eu in camera prăfuita și innegrita de fum de țigara, tot dansez. 

Ma misc incet încercând sa prind singura raza de soare ce se strecoară prin geamul murdar și perdeaua rupta și îmbâcsita. 

O prind și o las sa îmi încălzească trupul. 

Însă.. 

Nu pot rămâne mult acolo. 

Miroase urat și ma plictisesc repede. 

Și am nevoie de mult soare. Vreau și mai mult soare. 

Vreau miros de plante încălzite de soare. 

Eu pot dansa în ploaie cu și fără spectatori, eu pot sa fac roata în fata terasei pline și sa rad cu gura pana la urechi. 

Însă.. 

Nu pot sa decid, nu pot sa aleg, am fugit și fug de alegeri. Fie ele și locale. 

Poate ca am doar o parte a creierului dezvoltata. 

Poate nu am deloc creier. 

Aiureala asta ce ma definește ma face sa par fără creier.

Însă.. 

Atunci când le judec, când le pun pe masa, când aleg bobul de neghina în camera mea murdara și prăfuita și plina de miros de umezeala, eu știu și vad și fac o treaba foarte bună. 

Însă.. 

Eu fug de camera aia, eu nu ma duc acolo de buna voie, eu ma duc acolo când ma trimite. cineva. 

Eu nu am chef sa fac curat acolo. E mult de munca și nu am timp. 

Însă.. 

Sunt zile când pedeapsa de a sta acolo o transform în dans și eliberare. 

Nu dansez mult, e nevoie de 2 pentru tango..

Însă.. 

Mișcările îmi eliberează frustrările, îmi alina neajunsurile și ma poarta către un pian din care curg multe flori colorate. 

Și simt mirosul frunzelor și florilor încălzite de soare. 

Însă..

E gol, nu exista nicio atingere, niciun alt miros și ma trezesc repede. 

Și fug

Și îmi agat rochia în cuiele strâmbe ieșite din usa. 

Cuiele bătute de mine în încercările de a repara câte ceva la camera aia. 

Bătute stângaci, îndoite, rupte, fără folos. 

Însă.. 

Maine e o noua zi.

Dacă ploua eu pot dansa.

https://youtu.be/MwpMEbgC7DA?si=xA5vMWCpoW-Hlx98

 

 Am crezut ca aici o sa reușesc sa scot din mine tot ce simt. Sa îmi aștern aici gândurile și poate asa mi se mai ușurează puțin sufletul.

Dar nu știu ce sa scriu, nu știu cum sa scriu, nu știu cum sa îmi exprim gândurile și tot ce sufletul îmi apasă. 

Mi-e dor de tine, tata. 

Mi-e dor de chipul tău, de vocea ta, de tot.

Mi-e dor sa te știu acolo, acasă, cu Petrica.

Sa ma suni și sa îmi povestești. 

Mi-e dor de tine, tata! Tare dor!

Degeaba îmi curg lacrimi. 

Maine o sa ma doară capul și ochii îmi vor fi umflați. 

Mi-e dor de tine, tata!

Nodul din gat e încă acolo si ultima imagine cu tine e încă acolo și vocea lui Nuna inca îmi răsună în urechi și încă tresar când îmi suna telefonul. 

Și vorbele tale, ultimele tale vorbe îmi ard în inima. 

Mi-e dor de tine, tata!

Si Luca ma întreabă de ce plâng și ii spun ca îmi este dor de tine. 

Mi-e tare dor! 

18:58

Draga Eva,

Da, tu!

Nici nu te cunosc și te știu din adâncul sufletului. 

Minune ce ai venit pe lume, bine ai venit! Ai fost așteptată, dorita și iubita de când ai luat ființă.

E o iubire ce te va înconjura toată viata, necondiționat. Nimeni nu o sa te iubească atât de mult cum te iubește deja cineva. 

Mi-ai pus un zâmbet mare pe buze, mi-ai încălzit inima, ca finalgonul spatele, ma arde în suflet de fericire.

Sunt fericita ca ești aici, sunt fericita ca ești cu mama ta. 

Îmi zboară cuvinte prin cap și e tot un haos și tot ce pare clar e: fericire!

Suna egoist, dar vreau sa fiu sănătoasa, sa te vad cum crești, sa fac mișto de maica-ta și de taică-tu, sa îți fiu alături.

Sa îți transmit tot ce am mai bun în mine. 

Eva, prin iubirea ce o port de atâta vreme pentru mama ta, tu pentru mine ești parte din mine, din sufletul și ființa mea. 

Tu încă nu știi, dar eu o sa îți arat!

Please BE! 

 

E mult o ciocolata întreaga

 Asa ma relaxez eu după o săptămână de munca și copil în vacanta la bunici, mănânc o ciocolata întreaga si ma uit la filme proaste.

Și acum ma doare stomacul și tremura carnea pe mine. Parca as și vomita puțin. 

O sa treaca. 

Trebuie sa dorm. Chiar dacă mâine e sâmbătă și nu suna alarma. 

Trebuie sa îmi odihnesc mințile. 

Sa dorm fără sa ma întreb dacă furnicile stiu sa se întoarcă la musuroiul lor după ce le suflu de pe maneca. 

Sa uit ce haos e în oameni și sa nu mai ma gândesc la nimic. 

Ce mult contează liniștea.. 

Azi m-au deranjat vrăbiile. Mereu ma deranjează trilul lor. Îmi dau senzația de agitație, zarva, piața plina de comercianți care te trag de maneca. Nu-mi plac vrăbiile. Cred ca sunt singurele păsări care nu îmi plac. Pana si cu prietenul meu uliu am o relație mai ok.

Prin geamul deschis larg, azi, vrăbiile mi-au amestecat toți kilometrii, toate facturile, toate cifrele în cap, mi-au ravasit gândurile.

Acasă seara, pe la 18:00, 19:00, o mierla sta în varf de brad. Și canta..

Asa frumos canta... știe cât de frumos e trilul ei.

E doar ea pe scena, cu nimeni în jur, cântând aceasta doina. Ea știe ca doina ei lovește în sufletele oamenilor, ea știe cât de frumos canta. Și nu o face pentru ea, nu o face pentru oameni. Naiba știe de ce o face, sa se împerecheze....

Divine creaturi pasarile.

Mai puțin vrăbiile.. 

Mi-a zis mama ca străbunica credea ca mierla o striga mereu: "Fă Chivo, făăăă" 

Cata frumusețe... 

Probabil străbunii erau mai ancorați în prezent. 

Hm.. 

Și furnicile? Ce fac furnicile? Ce fac atunci când se urca pe maneca și tu pleci la Poiana Copaceni și o iei cu tine, fără voia ei. Mai știe sa se întoarcă acasă? Cauta alta furnică și își fac o familie? Moare? 

I-am citit lui Luca într-o seara "Învață de la toate" a lui Traian Dorz, iar la sfârșit mi-a zis: "Aproape îmi vine sa plâng" 

Am știut ca l-am lovit în sufletul precum doina mierlei. 

Am mâncat o tabla întreaga de ciocolata, pffff. 

Multă ciocolata. 

O sa mai dureze pana adorm. 

Și o sa am capul plin. 

Sunt obișnuită. 

Maine e sâmbătă, am planuri. 

O alta moarte pentru Adolf

 Câteodată intervenim în viata altor ființe schimbându-le cursul vietii. Nu mereu spre bine! 

Iartă-mă, Adolf!

Cu gândul ca te-am salvat, te-am condamnat la moarte.. 

La fix!

https://youtube.com/shorts/sIhkKRvSTgI?feature=share

I can't, won't, go with the flow..

 Numărătoarea inversa a început.

Alergând printre rafturi pline, ocolind cozile de la case, încercând sa găsești rute ocolitoare pentru a evita aglomerația de pe strada, cu gândul doar la mâine... Maine va fi ceva...mai ceva ca anul trecut.

O agitație și un du-te - vino mai ceva ca la ATI.

Maine e Crăciunul, da!

Și nu știu ce am.  De ce sunt trista în sufletul meu. Sau poate știu. Și țin pentru mine, pentru ca oricum cei din jur nu ma vor înțelege. 

Când ești adult, orice sărbătoare o transformi după "cum te taie capul".

Sunt trista.. 

Nu atât de trista.. 

Sunt amărâtă! 

Amărâtă e un cuvânt mai bun. 

Amărâtă în sufletul meu de amărăciunea ce o vad în lume. 

Nici nu pot sa ma uit la un video în care un cățel se bucura ca este scos din adăpost, ca este adoptat, ca sigur ma buseste plânsul. 

Maine o sa rad, și Luca o sa tragă de mine sa ne jucam cu toate jucăriile primite de la Moșu. 

Și bucuria lui o sa ma bucure și pe mine și o sa îmi treacă. 

Și poate o sa uit cât sunt de amărâtă în sufletul meu acum. 

Eu nu mai știu daca ceea ce cred eu, în ceea ce cred eu, este defect sau pur și simplu normal..

Eu nu mai știu exact cum trebuie sa fiu. 

Eu nu mai știu cum e normal. 

Eu știu ca azi, mai mult ca în orice alta zi din an sunt fragila. Ca ma gândesc la toate nenorocirile lumii. 

Ca nu ma pot uita la niște balene ce vânează un banc de pești, nu pot.. Ca ma taie plânsul. 

E normal și e în legea naturii, știu, dar nu pot azi. 

Azi ma gândesc la bunici, ca erau severi și nu ne lăsau sa mâncăm nimic din ce au pregătit, ba chiar țineam și post. 

Și nu știu dacă era tocmai corect. Erau alte vremuri, eram conformati și totul ieșea cum plănuiau adulții. 

Erau alte vremuri. 

De care uneori îmi este dor!

Azi ma gândesc la cei necăjiți, la copii de pe paturile spitalelor, la părinții lor, la dorința lor sa vina Moșu, la ce speranțe și gânduri au. 

Azi ma gândesc la sufletele fără adăpost. 

Sigur undeva, cineva tremura de frig. 

In timp ce alții se strâng în jurul mesei, la căldură, cu masa plina.

Azi ma gândesc cât de nedrept e totul. 

Azi ma gândesc ca degeaba ai cozonac pe masa, curat în casa și cald, dacă in suflet e tot o vraiște. 

Ca degeaba ai sarmale dacă mâine dai petarde fără sa te gândești la câinele vecinului. 

Ca sărbătoare nu înseamnă doar mâncare, bautură și voie buna cu cei dragi. 

Ca pacea sufleteasca e mult mai importanta. Mai necesara, în cazul meu. 

Și da, creștinește, este o sărbătoare importanta, cu valoare spirituala, dar cumva am ajuns sa o transformam într-un birthday party din ala haotic, cum vezi prin filme americane proaste. 

Eu nu ma mai regăsesc. 

Copii colinda doar pentru bani, fără sa creadă ceea ce canta, fără sa transmită. 

Oamenii aleargă disperați după cadouri, tobă și cârnați. 

Lumea ciocnește pahare. 

Undeva bubuie muzica în boxe. Muzica nașpa!

Iar eu aici, in pat, cu lacrimi în ochi și gust amar (deși am mâncat biscuiții pregătiți de Luca, laptele nu am putut sa îl beau..), cu gândul departe. 

Opriți planeta, vreau sa cobor!

As vrea sa stau puțin fără lume. 

Sa îmi găsesc echilibrul. 

Mai trece un an.. 

Încă un an.. 

Oameni, încotro? 

Și mâine o sa fiu amărâtă, chiar dacă mananc salata de boeuf, chiar dacă am primit cadou, chiar dacă Luca zâmbește și e fericit, eu in sufletul meu o sa fiu tot amărâtă. 

Și o sa ma tina starea asta pana toata lumea se calmează. După Sf Ion lumea se mai domolește. 

Dar cineva tot va dârdaii de frig, un copil va fi tot în spital, un bătrân tot singur.. 

E nedrept. 

" Dacă normalitatea este definita de ceea ce vad în jur, prefer sa fiu cel mai nebun Om !" 

actualitate!

Sufletule, de-ai știi tu câte ma trec de pe margine.

De ai putea sa vezi în sufletul meu.

Iar eu de as putea sa fiu prin venele tale.

Sa îți curg și sa îți dau forță atunci când simți ca nu ai scăpare.

Sa te învăț, copile, ca atunci când simți ca nu ai scăpare, ai nevoie sa respiri puțin. 

Fiecare piesa castigata este un tremur se emoție, cumplit de arzător în ființa mea. 

Fiecare piesa pierduta este bucata rupta din mine, sfâșiată. 

Sunt atât de mandra de tine!

Când alergi spre mine fericit ca ai câștigat,

Cand plângi și vrei sa renunti, 

Când spui clar și răspicat, MAT!

Când suspini ca nu ai văzut mutarea imposibila,

Când ești învingător,

Când simți ca totul este pierdut,

Eu voi fi acolo! Mereu!

Pregătită sau nu, sa îți zic ce vrei sa auzi, ce te liniștește, ce te încurajează.

Voi fi acolo!

Îți trăiesc fiecare partida și sunt sigura ca o sa câștigi cupa aia mult dorita.

SUNT SIGURA!

Este și va fi greu, dar o sa reușești.

O sa înveți atât de multe din jocul asta.

O sa înveți atât de multe!

O sa înveți ca orice mutare costa,

Ca toate piesele au valoarea lor,

Ca pionul poate devenii o piesa foarte puternica,

Ca nu numai regele trebuie protejat,

Calul trebuie sa aibă câmp,

Ca se poate și fără regină,

Ca nebunul are întotdeauna nevoie de sprijin pentru a reușii ceva, 

Ca turnul lângă rege poate salva,

Ca rocada poate devenii capcana și mormânt! 

Da, atacul este cea mai buna apărare atunci când ești încolțit! 

Dar trebuie sa fii atent! Trebuie sa anticipezi! 

Trebuie sa înveți sa îți cunoști adversarul! 

Trebuie sa îți ascunzi planurile! 

Trebuie sa sacrifici! 

Puiule, joci partide importante! 

Și sper, sper, ca toate lacrimile vărsate sa se adune și sa îți inunde sufletul cu bucurie. 

Sper sa ajungi acolo unde îți dorești!

Ce joci acum te va ajuta în viitor. Vor fi lecții învățate. Vei știi ce ai de aparat, vei știi cine este și de ce este important. Cine are nevoie de sprijin și cine e "mic" dar foarte valoros!

Luca, puiule, șahul e un joc ce trebuie jucat de placere.

Înfrângerile te vor învăța, chiar dacă nu vezi asta acum. 

In timp o sa îți definești atacul, o sa știi exact ce vrei sa faci și unde vrei sa ajungi. 

Și chiar și atunci, șahul te poate surprinde!

O sa îmi amintesc de partida celor 2, cei de la C, nelegitimați gimnaziu-liceu, când un cal a transformat o partida aproape câștigată, într-o înfrângere.

O sa ajungi și acolo! O sa ajungi sa înțelegi ca orice mutare costa. Ca schimbul asta de îl faceți acum, la nivelul asta, mai târziu nu va mai exista.

Ca și fosta sahista te-am învățat ce știu, și am primit cu zâmbetul pe buze și cu căldură în suflet ceea ce și tu m-ai învățat și tot ce pot sa îți mai spun acum este sa joci de placere.

Sa îți fie dor sa joci, sa te așezi în fata unei table și sa vrei sa dai tot ce ai mai bun!

Mai am sa îți zic și sa îți arat, dar nu este momentul acum, o sa vina și vremea aia!

Pentru mine șahul a fost un refugiu, târziu devenind plăcere.

Ție îți doresc sa îți fie plăcere! 

Ca in orice sport este nevoie de antrenament! Și durează!

Rezultatele apar când nu te aștepți. 

Un lucru e sigur. 

Nicio partida nu seamănă cu alta! 

Luca, puiule, sa ajungi unde ți-ai propus! 

Au fost și bune și rele.

In una dintre postări te-am certat.

Rău. 

Poate prea rău. 

Aveam nervi.

Știi și tu cum e. 

Mi-a trecut de atunci. 

Îți trecuse și ție. 

Și acum îmi vin în minte o grămadă de întâmplări. 

Ne-ai făcut-o... 

Drum lin spre Cer, Marius! 

Te vom ține minte!