Am crezut ca aici o sa reușesc sa scot din mine tot ce simt. Sa îmi aștern aici gândurile și poate asa mi se mai ușurează puțin sufletul.
Dar nu știu ce sa scriu, nu știu cum sa scriu, nu știu cum sa îmi exprim gândurile și tot ce sufletul îmi apasă.
Mi-e dor de tine, tata.
Mi-e dor de chipul tău, de vocea ta, de tot.
Mi-e dor sa te știu acolo, acasă, cu Petrica.
Sa ma suni și sa îmi povestești.
Mi-e dor de tine, tata! Tare dor!
Degeaba îmi curg lacrimi.
Maine o sa ma doară capul și ochii îmi vor fi umflați.
Mi-e dor de tine, tata!
Nodul din gat e încă acolo si ultima imagine cu tine e încă acolo și vocea lui Nuna inca îmi răsună în urechi și încă tresar când îmi suna telefonul.
Și vorbele tale, ultimele tale vorbe îmi ard în inima.
Mi-e dor de tine, tata!
Si Luca ma întreabă de ce plâng și ii spun ca îmi este dor de tine.
Mi-e tare dor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu