Asa ma relaxez eu după o săptămână de munca și copil în vacanta la bunici, mănânc o ciocolata întreaga si ma uit la filme proaste.
Și acum ma doare stomacul și tremura carnea pe mine. Parca as și vomita puțin.
O sa treaca.
Trebuie sa dorm. Chiar dacă mâine e sâmbătă și nu suna alarma.
Trebuie sa îmi odihnesc mințile.
Sa dorm fără sa ma întreb dacă furnicile stiu sa se întoarcă la musuroiul lor după ce le suflu de pe maneca.
Sa uit ce haos e în oameni și sa nu mai ma gândesc la nimic.
Ce mult contează liniștea..
Azi m-au deranjat vrăbiile. Mereu ma deranjează trilul lor. Îmi dau senzația de agitație, zarva, piața plina de comercianți care te trag de maneca. Nu-mi plac vrăbiile. Cred ca sunt singurele păsări care nu îmi plac. Pana si cu prietenul meu uliu am o relație mai ok.
Prin geamul deschis larg, azi, vrăbiile mi-au amestecat toți kilometrii, toate facturile, toate cifrele în cap, mi-au ravasit gândurile.
Acasă seara, pe la 18:00, 19:00, o mierla sta în varf de brad. Și canta..
Asa frumos canta... știe cât de frumos e trilul ei.
E doar ea pe scena, cu nimeni în jur, cântând aceasta doina. Ea știe ca doina ei lovește în sufletele oamenilor, ea știe cât de frumos canta. Și nu o face pentru ea, nu o face pentru oameni. Naiba știe de ce o face, sa se împerecheze....
Divine creaturi pasarile.
Mai puțin vrăbiile..
Mi-a zis mama ca străbunica credea ca mierla o striga mereu: "Fă Chivo, făăăă"
Cata frumusețe...
Probabil străbunii erau mai ancorați în prezent.
Hm..
Și furnicile? Ce fac furnicile? Ce fac atunci când se urca pe maneca și tu pleci la Poiana Copaceni și o iei cu tine, fără voia ei. Mai știe sa se întoarcă acasă? Cauta alta furnică și își fac o familie? Moare?
I-am citit lui Luca într-o seara "Învață de la toate" a lui Traian Dorz, iar la sfârșit mi-a zis: "Aproape îmi vine sa plâng"
Am știut ca l-am lovit în sufletul precum doina mierlei.
Am mâncat o tabla întreaga de ciocolata, pffff.
Multă ciocolata.
O sa mai dureze pana adorm.
Și o sa am capul plin.
Sunt obișnuită.
Maine e sâmbătă, am planuri.
