ungur mic ce esti.

imi amintesc de clipele in care iti bateam la usa dimineata.
deschidea`i somnoros si cu parul si in toate directiile.

dupa care eu iti spargeam o punga de paine in fata.

era amuzant, ma distram pe cinste.
camera ta de la mansarda.

plina de haine aruncate pe jos.

si calculatoare, neoprite de nopti intregi.
ma vad manacand dimineta cu tine.

jos in restaurant.

eu de obicei nu mananc dimineata.

dar am facut o exceptie atunci. bucura-te !
te vad in fata barului.

dimineata la cafea.
imi amintesc de primul tau tatuaj.

facut de mine.
hmmm...

imi amintesc de cum ne mai ascundeam noi.
de prima bataie care ti-am dat-o la heroes =))
de serile in care ieseam prin oras.

imi amintesc ca de fiecare data cand auzeai, evermore- its too late, pe la terase, imi ziceai ceva gen: ramanem aici?
piatra dinspre epava, pe care ne opream mereu sa ne sarutam.
primele telefoane sparte.
nu am cum sa nu rad in hohote cand imi amintesc cum ati facut voi dragilor baie, noaptea, in mare.

iar eu am plecat cu hainele voastre. traditional.
prima noapte petrecuta singuri in bar. eeee...
primul telefon de la distanta.
clanta rupta la usa de la baie.

in vila Fara.
camera voastra din vila. plina de tzoale aruncate.
imi amintesc ca nu putea sa te inghita Marton, ca dimineatza ziceai doar :

Jó napot.
mereu venea la bar si imi zicea, ca nu sti vorbi maghiara.
imi amintesc multe.
si zambesc...