nu putine au fost zilele in care ma simteam singura, desi eram inconjurata de lume.
si nu putini au fost anii in care am uitat sa mai traiesc.
dar au trecut. si in fiecare clipa, secunda, zi, an, a aparut ceva nou.
astept acel nou. nu vreau sa il caut.
am privit azi cladirea din piata. aia mare in care se afla stomatologia.
cred ca o stiti.
aia fata in fata cu floraresele..
dupa ce m-am amuzat o secunda uitandu-ma la florarese (stiu eu de ce. mama mea e florareasa:)), are o galeata alba), m-am uitat in sus, ca niciodata.
foarte frumoasa cladirea.
noua pentru ochii mei. care nu au privit niciodata atat de sus.
veche pentru cei carora le pasa.
dupa ce m-am amuzat o secunda uitandu-ma la florarese (stiu eu de ce. mama mea e florareasa:)), are o galeata alba), m-am uitat in sus, ca niciodata.
foarte frumoasa cladirea.
noua pentru ochii mei. care nu au privit niciodata atat de sus.
veche pentru cei carora le pasa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu