past tenses.

imi plac amintirile.
imi plac amintirile si ma amuz pe seama lor.

odata cu trecerea timpului imi amintesc cat de traznita eram si ce gandire de copil aveam.
poate ca am mai ramas si in ziua de azi cu sechele, dar acum le pot controla.
imi place sa imi amintesc ca dansam pe manele, in discoteca la posada.
imi place sa imi amintesc ca imi cumparam lanturi de toaleta de la belitza si mi le atarnam la blugi.
singura palma de la tata. cand mi-am taiat parul, lung pana la fund, si mi-am facut tepi.
serile pierdute prin parc, 10 insi, si un pachet de viceroy.
nonconformismul ce ne caracteriza atunci.
imi place sa ascult o melodie veche pe care toti au uitat-o.
imi place sa beau sucul desfacut cu o seara inainte.
si sa port aceleasi haine de n ori. pana la epuizare.
imi plac lungile si interminabilele discutii despre copilarie, adolescenta si tot ce inseamna trecut.

sa ma amuz de prostioarele ce atunci ni se pareau mari.

fara sa stim ce urma sa faca next generation.
nu are rost sa vorbim despre diferenta dintre noi si ei, e prea mare si interminabila.
oricum ca si idee imi place tot ce tine de trecut.
si fara sa las loc de interpretari spun cu mana pe inima ca nu am privit mereu cu ochi buni si zambareata trecutul.
dar timpul isi lasa aprenta peste noi si probabil ca firea umana ne lasa sa ne amintim doar clipele frumoase.

sau probabil ca doar eu fac asta. restul le ascund in mine. fara sa stiu ca inca exista.

nu asta conteaza.

conteaza ca toti avem un trecut.

mai urat, mai frumos, ne apartine.
e frumos totusi sa ti-l amintesti.

merita.
si nu sustin ideea ca din trecut inveti.

sa nu mai faci aceleasi greseli.

sau mai stiu eu ce.

doar ca e placut.
e imposibil sa nu iti amintesti de ceva din trecut, care sa iti aduca un zambet pe buze.

un zambet frumos.
plecand de la ideea ca omul numeste esecurile din trecut experienta,
ma gandesc ca nu vreau sa am experienta, in nimic, si prefer sa am firea mea de copil tembel.

la 25 de ani.