L-am ingropat si l-am oferit Cerului cu cele mai fierbinti lacrimi.
Nu am crezut ca pot sa plag atat, nu l-am plans numai pe el. Mi-am plans durere ascunsa in suflet, durere pe care o stiam doar eu si o caram dupa mine.
A fost momentul sa o eliberez.
A trecut un arici prin fata portii, ziua la orele pranzului, in timp ce asteptam sa il aduca acasa.
Nu doar a trecut, s-a oprit si m-a privit fara teama unui animal in fata omului, zambea.
Nu am mai vazut arici ziua, nu am mai vazut arici viu din copilarie.
Sunt impacata sufleteste si am inima mai mare, mai buna si dulce, am doi bunici ce sunt impreuna in Cer si ma privesc de sus.
Odihneste-te in pace Om bun si frumos ce ai fost!
