Pizza cu salam și ciuperci

Plutește în aer relaxarea, mai sunt câteva ore și voi avea un răspuns.
Cât de mult contează sa știi cu ce te confrunți, cum poți trata, cum poți scăpa.
Ce greu e trupul bolnav.
Nici nu vreau sa ma gandesc la boli mai grave, NU!
Nu sunt psihic pregătită, nu ești niciodată pregătit, dar spre deosebire de alții nu este una din grijile mele.
Oboseala s-a dublat și tot ce ma trecea nopțile trecute (mai puțin pipi) sunt mai intense, dar sunt mai ușor de suportat.
Ca și cum ai mers mult pe jos, încălțămintea s-a rupt dar tu continui drumul pentru ca știi ca o sa ajungi la finish.
Nu am o certitudine ca mâine o sa lasam în urma patul asta ce parca își plange existenta la fiecare mișcare a corpului, dar ma agat de stare de spirit a piciului și ma las dusa de valul libertății.
Ce scumpa e libertatea în orice forma a ei, ce gust unic are, și ce repede îți circula sângele in vene cand vrei sa o dobândești.
Copilul meu e un luptător! E puternic și îmi da speranța că în viitor o sa fie un suflet care știe sa trieze emoțiile din jurul lui, sa clădească din ele scuturi pentru a se proteja, sa le transforme în flori, din care mai apoi sa împletească coronițe pe care sa le așeze pe creștetul celor din jur, sa le pună în versuri și sa le fredoneze atunci când și el simte gustul libertății.
Mulțumesc, Luca!
Pentru toate lecțiile și impulsurile daruite care ma scot din bula mea și ma arunca în desert, fără apa și plina de emoții.

https://youtu.be/7wtfhZwyrcc