Se zice ca în viata repeți unele greșeli pana îți înveți lecția. Ca treci prin experiente pana înveți ceea ce ai de învățat.
Asa am citit eu prin cărți și am tot auzit.
Și se mai zice ca omul cât trăiește învață.
Azi am avut o zi!
O dimineața plăcută și calda, chiar dacă mi-aș fi dorit ca timpul sa stea în loc, atât cât a fost a fost frumos și mi-am pus în sertarele sufletului zâmbete, priviri și râsete de oameni dragi. Am fost alături de oameni fata de care nu ai retineri, alături de care te simți în siguranță și confortabil. Oamenii aia de ii cauta și alți oameni fix pentru ceea ce transmit: stare de bine. Oamenii aia care îți spun atunci când greșești, știind ca vei înțelege și ca nimic nu suna a reproș.
Și reversul dimineții m-a lovit în moalele capul. Și chiar și în suflet, zdruncinand întreaga pace și stare de mulțumire.
Nu o sa uit lecția de azi. E o promisiune ce mi-o fac mie! E o promisiune peste care alzheimer ul nu va pune gheara.
Cuvintele dor!
Eu chiar sunt bine! Eu chiar am valori! Eu chiar dacă provin dintr-o familie destrămata, eu am educație! Pe mine m-au educat ai mei, m-am educat singura, m-a educat viata.
Eu chiar sunt un om bun! Iar ceei ce nu vad asta în mine, nu au ce cauta în viata mea. Nu vreau sa fac loc pentru ei, pentru rand, pentru grad, pentru nimic!
Eu..
Eu nu merit asta!
