N-am mai avut timp.
Nu mai am timp.
Atâtea gânduri îmi trec.
Nopțile trecute as fi vrut sa scriu, dar eram prea obosita.
In 8 ore de privit în ecran și dând din degete mi-am revăzut întreaga existenta.
Printre cantități interminabile de motorina și kilometrii între destinații necunoscute, sunt eu. Eu și grijile mele, eu și fricile mele, eu și problemele mele, eu și zilele mele.
Ma doare degetul mijlociu, cred ca l-am tocit. Arătătorul deja are bătături de la atâta SSM și IPSSM.
Și zilele trec și oboseala se aduna și am uitat naibii și sa zâmbesc. Când prind câte-o zi în care se mai rade parca nu îmi vine a crede.
Atât?
La asta sa se rezume toată existenta mea?
Unde-s elefanții mei? Unde e buna dispoziție, glumele mele și felul meu de a fi?
In miile de kilometrii scriși și sutele de foi de parcurs, în litrii de motorina și liniște dureroasa, stau eu. Stau și ma întreb în mine, pe mine, încotro?
Am devenit o trista!
Sub rochiță zace acum un cap de mort și vreo 3 pești. Nu se cade...
Asta nu sunt eu!
Și sunt invidioasa pe toți nebunii și alcolistii. Pe toți cei pe care nu-i fute grija.
Mereu am crezut ca nebunii sunt cei mai fericiți.
Și vreau sa fac parte din societatea asta infecta. Nu vreau ca îmi doresc neapărat asta. Vreau ca trebuie cumva.
Ca nu îmi place cu sectele.
Ca nu mi-a plăcut niciodată.
Dau bani la stat, fac și eu ce fac ceilalți, ma conformez, mai protestez, dar în rest sunt cu turma.
Dar dacă ma prinzi într-un moment din ala bun de al meu, într-o zi din aia în care toată motorina de pe foaie a zburat prin creierul meu formând o tornada de cifre, în care denumirile localităților m-au făcut sa uit de forma țării, atunci ți-aș putea spune ca te poți pisa pe ea de viata.
Hahahha.
Și atunci îmi vine sa fug, sa ma duc mamicaaa...... in picioarele goale ca sateliții, pe șapte cărări ca Vasile., sa ma duc.
Doar îmi vine, cum vin toate și cum trec.
Azi am văzut un curcubeu.
Dupa tunete și cer negru, ca de plouat nu a plouat, a ieșit și minunăția.
Și m-am uitat la el și l-am strigat și pe Luca sa îl vadă. Copilul foarte entuziasmat, a făcut și poza.
Însă... eu mi-am adus aminte ca cineva a zis ca un curcubeu care sta mai mult de 15 minute pe cer nu mai este privit de nimeni.
Mdaaa.
Ne-am holbat maxim 2, nici nu știu când a dispărut.
Maine plec la mare! În 3 ore plec la mare.
Un lung drum pentru toate gândurile mele.
Tre sa dorm!
