fratilor !!!!
tarziu, recunosc am descoperit un film.
rusine sa imi fie !!!
merita vazut
va spun sincer.
merita vazut pentru cultura voastra generala,
pentru simplu fapt ca esti roman.
"HARTIA VA FI ALBASTRA".
asa se numeste.
pentru cei care l-au vazut
bravo voua
iar pentru cei care au trait acele vremuri
mult respect!
NAILS TALES "Omul care nu mai are nimic de pierdut este cel mai greu de invins." - Goethe
miercuri, 23 decembrie 2009
duminică, 22 noiembrie 2009
cu dedicatie
O să rămâi în mine şi după ce-o să pleci,
La fel de nepătrunsă, la fel de-mbietoare,
O insulă ciudată cu drumuri şi poteci
Ce nu duc nicăirea sărmana mea plimbare.
O să rămâi în mine şi când vei încerca
Să intri în pădure şi să te pierzi într-însa.
Vezi ! Urma ta săpată e în visarea mea
Şi pot, oricând îmi place, să umblu după dânsa.
Şi te-aş găsi chiar dacă n-ai vrea să te găsesc,
Şi te-aş afla oriunde te-ai ghemui hoţeşte.
Visarea mea e ca un condur împărătesc
Ce numai la piciorul tău zvelt se potriveşte.
O să rămâi în mine şi după ce-o să zbori
Din inima mea neagră, ca un canar din cuşcă.
Tristeţea mea ciudată te va ochi şi-n nori ;
Tristeţea mea ţinteşte mai bine ca o puşcă.
Şi te-aş zări oricâte costume ai schimba,
Oricâte măşti ţi-ai pune să nu te pot cunoaşte.
Visarea mea – din sute de mii te-ar descifra.
Tristeţea mea – din sute de mii te-ar recunoaşte.
La fel de nepătrunsă, la fel de-mbietoare,
O insulă ciudată cu drumuri şi poteci
Ce nu duc nicăirea sărmana mea plimbare.
O să rămâi în mine şi când vei încerca
Să intri în pădure şi să te pierzi într-însa.
Vezi ! Urma ta săpată e în visarea mea
Şi pot, oricând îmi place, să umblu după dânsa.
Şi te-aş găsi chiar dacă n-ai vrea să te găsesc,
Şi te-aş afla oriunde te-ai ghemui hoţeşte.
Visarea mea e ca un condur împărătesc
Ce numai la piciorul tău zvelt se potriveşte.
O să rămâi în mine şi după ce-o să zbori
Din inima mea neagră, ca un canar din cuşcă.
Tristeţea mea ciudată te va ochi şi-n nori ;
Tristeţea mea ţinteşte mai bine ca o puşcă.
Şi te-aş zări oricâte costume ai schimba,
Oricâte măşti ţi-ai pune să nu te pot cunoaşte.
Visarea mea – din sute de mii te-ar descifra.
Tristeţea mea – din sute de mii te-ar recunoaşte.
sâmbătă, 21 noiembrie 2009
joi, 5 noiembrie 2009
pentru gogu..
la multi ani goguuuuuu !!!
te iubim si ne este dor de tine.
hai acasa :)
gogu, nu vii tu la noi sa iti facem un tort in forma de tzatze? poate nimerim de data asta :))
la multi ani, la multi ani,la multi ani,la multi ani !!!
sa ne traiesti!!!
pooopppppoopppoooopppp....
te iubim si ne este dor de tine.
hai acasa :)
gogu, nu vii tu la noi sa iti facem un tort in forma de tzatze? poate nimerim de data asta :))
la multi ani, la multi ani,la multi ani,la multi ani !!!
sa ne traiesti!!!
pooopppppoopppoooopppp....
vineri, 23 octombrie 2009
Intre zambet si suspin
In salonul unui spital se gaseau doi bolnavi. Unul din ei, care suferea cumplit din
pricina plamanilor, era ridicat în fiecare zi de sora medicala la fereastra salonului, unde,
sprijinit de perete, trebuia sa stea în picioare mai bine de o jumatate de ora. In acest timp
încerca sa descrie cele vazute pe fereastra, colegului sau de suferinta, un barbat paralizat,
tintuit la pat. Privea pe fereastra si-i descria plastic cum primavara punea stapanire peste
parcul din apropiere. Zarzarii erau în floare, iar papadiile presarau galbenul lor regal
peste verdele matasos al ierbii fragede. Un vant molatec unduia pletele unor îndragostiti
care se zbenguiau prin parc. Pe oglinda albastra a lacului pluteau nuferii unor lebede
maiestuoase...
Zilele treceau parca mai usor, si pacientul paralizat astepta acum cu înfrigurare ziua urmatoare,
cand va auzi din nou cat de minunata este lumea de afara. Incetul cu încetul, dorinta de a
trai se trezea din nou în el. Simtea un nou freamat de viata în oasele lui imobile, cu
fiecare noua descriere a frumusetii de afara.
Intr-o noapte îngrozitoare, ochii sai spre lume, omul bolnav de plamani, a început sa
tuseasca înfiorator. Mana sa imobila n-a putut apasa butonul de alarma.
Spre dimineata, au scos cadavrul din camera sa. Era acum singur. Nespus de singur si
trist.Daca ar fi cineva sa-i mai spuna ce este dincolo! I-a venit o idee. A cerut sorei sa-l
mute în patul de langa fereastra. Cu fortari supraomenesti, dupa luni de zile de
nemiscare a reusit sa se ridice într-un cot. S-a uitat pe fereastra sa vada un crampei macar
din lumea de afara descrisa atat de minunat de colegul sau de suferinta.
In fata ferestrei era un perete mare si gol.
pricina plamanilor, era ridicat în fiecare zi de sora medicala la fereastra salonului, unde,
sprijinit de perete, trebuia sa stea în picioare mai bine de o jumatate de ora. In acest timp
încerca sa descrie cele vazute pe fereastra, colegului sau de suferinta, un barbat paralizat,
tintuit la pat. Privea pe fereastra si-i descria plastic cum primavara punea stapanire peste
parcul din apropiere. Zarzarii erau în floare, iar papadiile presarau galbenul lor regal
peste verdele matasos al ierbii fragede. Un vant molatec unduia pletele unor îndragostiti
care se zbenguiau prin parc. Pe oglinda albastra a lacului pluteau nuferii unor lebede
maiestuoase...
Zilele treceau parca mai usor, si pacientul paralizat astepta acum cu înfrigurare ziua urmatoare,
cand va auzi din nou cat de minunata este lumea de afara. Incetul cu încetul, dorinta de a
trai se trezea din nou în el. Simtea un nou freamat de viata în oasele lui imobile, cu
fiecare noua descriere a frumusetii de afara.
Intr-o noapte îngrozitoare, ochii sai spre lume, omul bolnav de plamani, a început sa
tuseasca înfiorator. Mana sa imobila n-a putut apasa butonul de alarma.
Spre dimineata, au scos cadavrul din camera sa. Era acum singur. Nespus de singur si
trist.Daca ar fi cineva sa-i mai spuna ce este dincolo! I-a venit o idee. A cerut sorei sa-l
mute în patul de langa fereastra. Cu fortari supraomenesti, dupa luni de zile de
nemiscare a reusit sa se ridice într-un cot. S-a uitat pe fereastra sa vada un crampei macar
din lumea de afara descrisa atat de minunat de colegul sau de suferinta.
In fata ferestrei era un perete mare si gol.
ultimul biscuite.
Intr-un aeroport statea o tanara care urma sa faca o calatorie mai lunga. Si-a cumparat de acolo o carte ca sa treaca mai repede timpul si un pachet de biscuiti.
S-a asezat pe un scaun, si-a pus bagajele langa ea si s-a apucat sa citeasca. La un moment dat s-a intors sa ia un biscuite din pachetul de langa ea. A observat cu surprindere ca la mica distanta era asezat un domn care citea un ziar, si care fara sa-i ceara permisiunea a inceput sa ia si el din pachetul de biscuiti.Cu toate ca s-a simtit indignata, politetea a impiedicat-o sa ii reproseze ca are un comportament nepotrivit. Dar pe masura ce ea lua cate un biscuit, lua si el unul si asta a facut ca pana la urma tanara sa devina foarte nemultumita.
Cand a luat din pachet penultimul biscuit, ea s-a intrebat plina de resentimente: “Oare indrazneste sa mi-l ia si pe ultimul?”
Barbatul a luat intr-adevar ultimul biscuit, l-a rupt in doua si i-a oferit zambind cald o jumatate. Simtind ca el a depasit limita bunului simt, tanara s-a ridicat furioasa si s-a indreptat spre un alt colt al salii de asteptare.A deschis geanta ca sa puna inauntru cartea si… spre marea ei surprindere a vazut inauntru pachetul de biscuiti pe care il cumparase. In acel moment a coplesit-o un sentiment de rusine.
Prin urmare nu mă mai iubeşti - Radu Stanca
Prin urmare nu mă mai iubeşti,
nu mai vrei comori înflăcărate,
vrei de-acum comori adevărate,
fapte, nu himere şi poveşti.
Zici acum că toate-au un sfârşit,
zici acum că toate-au fost doar daruri,
vrei pesemne dincolo de geamuri
să mă faci să cred că ai murit.
Ai dreptate, alte limbi vorbeam
şi-alte zări ţinteam cu-aceleaşi vorbe
sub tristeţi şi lacrimi monocorde
două frunţi străine-ncrucişam.
Şi cu toate-acestea am să-ţi port
o frumoasă aducere aminte,
printre zeci şi sute de cuvinte
număr azi cu tine încă-un mort.
Prin urmare nu mă mai iubeşti.
nu mai vrei comori înflăcărate,
vrei de-acum comori adevărate,
fapte, nu himere şi poveşti.
Zici acum că toate-au un sfârşit,
zici acum că toate-au fost doar daruri,
vrei pesemne dincolo de geamuri
să mă faci să cred că ai murit.
Ai dreptate, alte limbi vorbeam
şi-alte zări ţinteam cu-aceleaşi vorbe
sub tristeţi şi lacrimi monocorde
două frunţi străine-ncrucişam.
Şi cu toate-acestea am să-ţi port
o frumoasă aducere aminte,
printre zeci şi sute de cuvinte
număr azi cu tine încă-un mort.
Prin urmare nu mă mai iubeşti.
Bondarul şi libelula - Paul Preda Păvălache
M-am îndrăgostit; mamă ce mă doare!
Şi mi-am amintit, de o zburătoare.
Iată zburătoarea; e o libelulă
Ce sărută floarea, şi e nesătulă.
Acum a zburat, să scape doreşte
După ea m-am luat; ştiu că mă iubeşte.
- Stai şi mă aşteaptă? Mică zburătoare
Dragostea mi-adapă, cu o sărutare.
- Nu stau, că-s grăbită, zbor la altă floare,
Vreau să fiu iubită, numai de cicoare.
- Tu eşti o cicoare, eu sunt un bondar,
Dragostea e mare, aşteaptă... măcar?
- Nu pot aştepta, trebuie să zbor,
Nu-s iubita ta, să facem amor.
- M-am îndrăgostit, spune-mi, ce să fac?
Sunt un prăpădit, de iubire zac!
- Du-te şi te scaldă, să te bălăceşti,
Apa este caldă, şi te răcoreşti.
- Apa e fierbinte, poate că iau foc,
Bondarul te prinde, fato, de mijloc!
- Lasă-mă în pace, dă-mi drumul să zbor!
De tine nu-mi place, mă usuc şi mor.
- Eşti deja uscată, şi nesuferită,
Eşti urâta fată, necăsătorită!
- Mă căsătoresc, cu al meu iubit,
Pentru că-l doresc, şi e-ndrăgostit.
- Atunci, mă lipsesc, nu-mi mai eşti dorită
Şi poate-mi găsesc pe a mea iubită.
- Du-te sănătos, du-te să iubeşti!
Eşti bondar frumos, şi ai s-o găseşti.
Şi bondarul a plecat, căci şi-a revenit,
Iubita, l-a aşteptat, şi mult s-au iubit.
Când te-ndrăgosteşti, nu mai ştii gândi,
Vrei să te uneşti, cu cine o fi!
Şi aşa şi este, nu e eronată,
Chiar dacă-i poveste, în rimă redată.
Dacă eşti bondar, eşti îndrăgostit,
Citeşte, măcar, ce ţi-am viersuit!
Dacă eşti cicoare şi pluteşti în zbor,
Găseşte-ţi o floare, şi fă-i un odor!
Şi eu am găsit, te-am găsit pe tine,
Cititor iubit, de poeme fine.
Şi mi-am amintit, de o zburătoare.
Iată zburătoarea; e o libelulă
Ce sărută floarea, şi e nesătulă.
Acum a zburat, să scape doreşte
După ea m-am luat; ştiu că mă iubeşte.
- Stai şi mă aşteaptă? Mică zburătoare
Dragostea mi-adapă, cu o sărutare.
- Nu stau, că-s grăbită, zbor la altă floare,
Vreau să fiu iubită, numai de cicoare.
- Tu eşti o cicoare, eu sunt un bondar,
Dragostea e mare, aşteaptă... măcar?
- Nu pot aştepta, trebuie să zbor,
Nu-s iubita ta, să facem amor.
- M-am îndrăgostit, spune-mi, ce să fac?
Sunt un prăpădit, de iubire zac!
- Du-te şi te scaldă, să te bălăceşti,
Apa este caldă, şi te răcoreşti.
- Apa e fierbinte, poate că iau foc,
Bondarul te prinde, fato, de mijloc!
- Lasă-mă în pace, dă-mi drumul să zbor!
De tine nu-mi place, mă usuc şi mor.
- Eşti deja uscată, şi nesuferită,
Eşti urâta fată, necăsătorită!
- Mă căsătoresc, cu al meu iubit,
Pentru că-l doresc, şi e-ndrăgostit.
- Atunci, mă lipsesc, nu-mi mai eşti dorită
Şi poate-mi găsesc pe a mea iubită.
- Du-te sănătos, du-te să iubeşti!
Eşti bondar frumos, şi ai s-o găseşti.
Şi bondarul a plecat, căci şi-a revenit,
Iubita, l-a aşteptat, şi mult s-au iubit.
Când te-ndrăgosteşti, nu mai ştii gândi,
Vrei să te uneşti, cu cine o fi!
Şi aşa şi este, nu e eronată,
Chiar dacă-i poveste, în rimă redată.
Dacă eşti bondar, eşti îndrăgostit,
Citeşte, măcar, ce ţi-am viersuit!
Dacă eşti cicoare şi pluteşti în zbor,
Găseşte-ţi o floare, şi fă-i un odor!
Şi eu am găsit, te-am găsit pe tine,
Cititor iubit, de poeme fine.
miercuri, 21 octombrie 2009
colegul meu zdrobitza
negulescu alexandru (10/19/2009 10:33:34 AM): buna dede ce faci?
dedelina dede (10/19/2009 10:46:52 AM): boule
dedelina dede (10/19/2009 10:47:17 AM): boule
dedelina dede (10/19/2009 10:47:20 AM): boule
dedelina dede (10/19/2009 10:47:25 AM):L-)
negulescu alexandru (10/19/2009 5:08:28 PM): crezi ca vreau sa ti-o trag?
nu bob, oricum nu era vb de asta, te faceam bou, desi poate e un compliment prea mare pentru tine, pentru faptul ca am suduit niste oameni nevinovati, DIN CAUZA TA !!!!!
oricum, cota 1400 la ce altitudine este?
dedelina dede (10/19/2009 10:46:52 AM): boule
dedelina dede (10/19/2009 10:47:17 AM): boule
dedelina dede (10/19/2009 10:47:20 AM): boule
dedelina dede (10/19/2009 10:47:25 AM):L-)
negulescu alexandru (10/19/2009 5:08:28 PM): crezi ca vreau sa ti-o trag?
nu bob, oricum nu era vb de asta, te faceam bou, desi poate e un compliment prea mare pentru tine, pentru faptul ca am suduit niste oameni nevinovati, DIN CAUZA TA !!!!!
oricum, cota 1400 la ce altitudine este?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)