https://youtu.be/pgG88p7F98c

"Ramai insula mea de canabis"

 https://youtu.be/4Tr0otuiQuU 

George Coșbuc - Brâul Cosanzenei

Avea Ileana ochi de soare

Și galben păr, un lan de grâu;

Vestmânt avea țesut în floare

Și-un brâu purta pe-ncingătoare,

Cum n-a mai fost pe lume brâu.

Era de aur pe tot locul,

Un fulger pe-al ei trup încins.

El noaptea da lumini ca focul,

Și-n brâu sta fetei prins norocul

Precum e-n talismane prins.

Vrăjit era că, de-l va pierde,

Norocul ei să piară-n veci,

Nici flori mai mult să n-o dezmierde,

Să n-afle umbră-n codrul verde

Și verile să-i fie reci.

Dar Sfântul Soare ziua-ntreagă

Pândește brâul l-ar fura.

Că lui de mult i-e fata dragă,

Iar fata nu vrea să-nțeleagă,

Și el acum și-ar răzbuna!

Ea trece-n dulce nepăsare

Prin lunci cu flori și doarme-n văi,

Iar păzitor pe vânt îl are

Întreaga viață vis îi pare

Și joc își bate de flăcăi.

Dar Făt-Frumos zâmbind s-arată,

Și-n drumul lui umblând de-atunci

Simțea de-ajuns frumoasa fată

Că viața noastră nu ni-e dată

De dragul unor flori din lunci.

Din ochi albaștri de cicoare

Pe sânu-i alb de ghiocel

Curg lacrimi calde-acum! O doare,

Ei inima de drag îi moare,

Iar Făt-Frumos, vai, cum e el!

Atâta dragoste nebună!

Eu nu o simt, tu n-o-nțelegi

Visarea ta la ce ți-e bună?

Vrei s-o visăm noi împreună?

Atunci tu brâul să-l dezlegi!

Ea tremură zâmbind și geme:

Norocul meu întreg îl vrei!

Ea numai pentru brâu se teme,

Că vor afla dușmanii vreme

Să-i fure-ntr-asta brâul ei.

De ce te temi? Ne vom ascunde

În noaptea codrului umbros

Sub brazii fără grai, pe unde

Nici ochi de om nu pot pătrunde,

Nici flori cu tăinuit miros.

El zice-așa, să zică iară,

Să-i facă gândul ei ușor,

Iar gându-i se topea de pară

Și-n codru des, în zi de vară,

S-ascunde fată și fecior.

Au fost ascunși încât nici floare,

Nici ochi de om nu i-au zărit.

Dar printre crengi adormitoare

Din cer un singur ochi de soare

Căzu pe brâu și l-a răpit.

Atunci Ileana și simțește

Că-i arde plânsul în priviri;

Ea după brâu în jur privește

Ș-aprinsa-i față-ngălbenește

Că nu e brâul nicăiri.

Și cum ea varsă desperată

Un plâns amar, un cald șiroi,

Curgea din cer ploaie curată,

Iar dintre ploi lucind s-arată

Frumosul brâu stropit de ploi.

Și-n ceruri călătorul Soare

Râdea cu hohot repetat

Și prin văzduhuri plutitoare

Izbea săgeți răzbunătoare

De-a lungul brâului furat.

Vai, brâul meu! gemea copila.

Atât de mult eu l-am temut,

Dar Făt-Frumos descinsu-mi-l-a!

Și-apoi plângea, mai mare mila,

Și-n nopți apoi ea s-a pierdut.

De-atunci totuna este firea,

Dar multe nu-s din câte-au fost

Azi nu-i Ileana nicăirea,

De-abia trăiește-n pomenirea

Poveștilor cu dulce rost.

Iar Soarele-n văzduhuri pline

De zâmbetu-i cel cald de foc,

Ileano, a uitat de tine!

Dar brâul când în minte-i vine

Își bate și-azi de tine joc.

Dac-ai murit, frumoasă fată,

Furatul brâu e viu mereu:

Când plouă, vara, câteodată

Un brâu de foc pe cer s-arată,

Iar noi îi zicem curcubeu.

"Zgariată pe suflet"

Odată cu renașterea pământului în suflet se trezesc semințe, încep sa încolțească și te întrebi ce va ieși?

Te uiți la rodul mic și plin de atâta viata și simți ca soarele îți zâmbește, ca și tu ai reînviat. 

Gândurile și planurile prind contur în mintea și sufletul tău și aștepți cu nerăbdare punerea lor în mișcare.

De ce cauți companion pentru ascensiunea ta către soare, când doar cei ce prețuiesc natura te vor observa?

||||||||||||||||||||||

Doar pentru ca ai uitat mereu de Benji nu înseamnă că nu îți plac plantele.

Doar pentru ca preferi florile la buchet nu înseamnă că nu știi sa îngrijești o floare.

Mereu ai vrut sa fii remarcata, apreciata pentru efortul depus pentru a inflorii și a emana un dulce miros. 

Pentru acest proces care te readuce la viata ai nevoie și de factori buni, dar tu pui factorii pe primul loc. 

Și starea ta depinde de ei. 

Ești una dintre florile firave, un Sporul casei as zice, care suferă dacă nu este udata des, și căreia ii place soarele, dar nu prea mult soare. 

Undeva la mijloc, mereu dependenta de factori externi, pentru starea ta de bine, pentru înflorire, pentru maturitate. Atât de plina de viata atunci când primești ce trebuie, cu flori viu colorate ce îți invadează retina și pe care le zărești din depărtare, tulpina groasa care aduna în ea toate substanțele necesare și le transporta și gestionează pentru ca întreaga planta sa fie sănătoasa și sa primească cele necesare este foarte firava, suculenta și firava. La cea mai mica atingere pârâie și crapă. 

Neingrijita corespunzător te vei pierde. 

Nu ești o planta ivita în poiana plina de verdeață, nu ești Cicoare. 

Cicoarea nu miroase si nici nu impresionează prea tare atunci când o întâlnești în cale. 

E cosita și data la o parte, nici animalele nu o găsesc prea plăcută. 

Și totuși floarea ei, tulpina ei și rezistenta ei au pus-o la loc de cinste în povesti și poezii, devenind nemuritoare. 

Atât! 

..................... 

 

236

 Cel mai frumos cadou!

M-am vârât în pat după ce am pus totul în ordine.

Vasele spălate, aranjat cât de cât, luminile stinse, țigări neaprinse.. 

Obosita și abia așteptând sa pășesc in lumea viselor. Cat m-am sucit și învârtit în căutarea locului perfect l-am cam trezit pe Luca.

M-a privit cu ochii lui mici de somnoros, m-a luat de gat și mi-a zis: "Mami, ce bine ca esti aici!"

Am adormit îmbrățișați și nu știu când a trecut restul nopții. Am adormit cu un zâmbet pe fata și un gust dulce. 

Mulțumesc, Luca! 

https://youtu.be/c0AWIH2NSUY 

Eu scriu cacaturi pentru mine!

Intuiția nu m-a înșelat niciodată,

Nemernica mica ce trăiești în mine, cu mine, prin mine.

Mereu am avut o voce interioara care mi-a șoptit... "ți-am zis eu"

O voce ce părea iraționala în lumea mea, în lupta mea, în viata mea, în situația mea. O voce și un sentiment care îmi punea pe tava ochi. Ochi în care puteam vedea situații, sentimente, urmări.. 

Mereu am crezut ca dacă nu dau curs vocii voi putea sa controlez situația mai bine, ca vocea din mine e doar o frustrare care creste și se hrănește cu alte frustrări și ca o alimentez făcând ce îmi șoptește, ca sunt demonii ce trebuiesc ascunși, legați, fără pic de libertate. Ca dacă prind o fereastra deschisa vor ieși și vor spulbera tot din jurul meu. 

Pana m-am lovit de o realitate, un zid clădit de mine de care m-am izbit cu toată forța. Și am rămas acolo încercând sa îl recladesc după ce l-am făcut bucăți. Să-l fac la loc pentru ca cei din urma mea sa nu poată trece de el și sa ajungă la mine. 

Aproape de final am realizat ca nu ma urmărește nimeni, ca fug singura de ceva ce se afla în mine și ca ma învârt în cerc, într-un labirint. Și ca indiferent de câte ziduri ma lovesc și indiferent câte ziduri clădesc nu pot scăpa de ceva ce face parte din mine. 

Nimic nu este pentru totdeauna, nici labirintul și nici vocea care striga uneori în mine. 

Dacă as recunoaște ca știu finalul, ar trebui sa mi-l asum, și nu sunt pregătită sa ies din labirint.

https://youtu.be/QCMpHbYz9BE

Marisan

AM FOST O ZI DE SÂMBĂTA-N IANUARIE, FĂRĂ ZĂPADĂ,
PLECAT DIN MAI SENIN, DE UNDEVA DIN LHASA,
SOSIT AICI LA ORA DOUASPREZECE, FARA TAGADA,
DOAR PLANSET, SUFLU NOU, TABULA RASA.

SI AM PLECAT DE-A BUSILEA SA REDESCOPAR VIATA,
MEREU INTREBATOR, CU OCHII CATRE CER SI STELE,
TRECAND PRIN STARI, ETAPE SI EMOTII CE MA-NVATA,
SA NU MAI CAUT ADEVARUL, CI MENIREA VIETII MELE.

AZI PATRUZECI, ACUMA INTELEG SI IMI REVAD ATMANUL,
CONSTIINTA PENTRU CARE UNIVERSUL SE LARGESTE,
IAR CREATORUL NU ISI SCHIMBA NICIODATA PLANUL,
IUBIREA-I SINGURUL LUCRU CE NE REINTREGESTE.

CUM O SA FIE MAINE, NU CRED CA MAI CONTEAZA,
TREBUIE SA FIU LINISTIT SI IMPACAT CU SINE,
TIMPUL MUNDAN ORICAND SE-OPRESTE, CORECTEAZA,
DESTINUL SCRIS DE LA GENEZA-N CARTILE DIVINE.

Mulți ani!

 Nada e forever! 

Prieten drag!

VIN LA TINE CA LA UN VECHI PRIETEN CE L-AM IGNORAT,
SA-TI ZIC CUM AU TRECUT ANII, CUMPARAND O ORA,
SA-MI DAI INDICII SI CURAJ SA IES DIN LABIRINTU-MI INCURCAT,
SAU SA-MI EXTIRPI USOR A MINTII GREA TUMORA.

NU STIU CU CE SA-NCEP: VIITORUL, ULTIMII ANI SAU COPILARIA,
ORICE SUBIECT DEZVOLT, IMEDIAT MA INFLAMEAZA,
INTREABA-MA, ANALIZEAZA-MI IN DETALIU DISFORIA,
GASESTE "UN LOC FERICIT" UNDE MINTEA-MI SE CALMEAZA.

STIU CA AM DAT GANDURILOR PREA MULTA PUTERE,
CA MI-AM CREAT SCENARII IREALE, IDENTIFICANDU-MA CU ELE,
IN MOD INCONSTIENT SI COMPULSIV MI-AM PROVOCAT DURERE,
ZILE CU PANICA SI NOPTI MAI LUNGI, DIN CE IN CE MAI GRELE.

AJUTA-MA S-ALUNG FRICA SI SA MA-MPAC IAR CU MORTALITATEA,
SA SAP ADANC, SA IDENTIFIC CONVIGEREA LIMITATIVA,
SA MAI POT ACTIONA INDIFERENT DE CUM SE SCHIMBA SOCIETATEA,
SA GASESC CALEA, SA AM MEREU O ATITUDINE POZITIVA.

VREAU SA TRAIESC O VIATA INTENSA SI PROFUNDA,
SA-MI POT CONTROLA CORPUL SI SISTEMELE INTERNE,
O ENERGIE NOUA, ORICE BLOCAJ SA SIMT CA IL DESFUNDA,
RABDATOR, ESENTA MEA ADEVARATA S-O POT CERNE.