off...
tocmai ce am scapat de cel mai cumplit Craciun din viata mea.
de ce cumplit??
pai pe langa faptul ca nu am stat alaturi de familie, asa cum se obisnuieste, m-am gandit ca nu-i mare lucru, macar sunt cu prietenii, colegii, si m-am linistit singura, spunandu-mi ca se putea si mai rau.
ei bine m-am grabit.
mi-am imaginat ca o sa fie frumos, ca o sa stam impreuna si o sa ciocnim un pahar de ceva.
chiar daca nu bem, ca suntem in timpul programului, dar macar asa in spiritul sarbatorilor.
nu-i nimic, mi-am zis, trecem si peste asta.
nu bem, nu bem, e ok.
dar frate sa mananci in ziua de Craciun, cartofi prajiti cu o farama de carnaciori?
urat !!!
noroc ca avem un super sef (unul dintre ei), care se gandeste la toate, si care spre uimirea noastra a venit cu pachetelul pregatit de la bucuresti. fara a sta prea mult pe ganduri a impartit totul cu noi.
nu ma deranjeaza ca am lucrat in ziua de Craciun, si nu am revolt, sunt obisnuita.
de cand am intrat in alimentatie publica am facut un singur Craciun acasa, nu asta e problema, ci faptul ca chiar daca lucrezi intr-o zi de sarbatoare, ar trebui sa simti si tu sarbatoarea, ca doar esti om.
nu zic sa stai la masa, sa uiti de treaba, sau sa te imbeti, sau mai stiu eu ce, dar macar zece minute sa poti sa stai impreuna cu colegii, sa zambesti si sa le urezi Sarbatori Fericite. sa simti si tu ca e Craciunul.
m-a durut acest Craciun.
asa cum am mai zis am mai lucrat de Craciun, si de fiecare imi aduc aminte in mod frumos, zambesc cand imi aduc aminte de cele anterioare, de impodobirea bradului, de orantul salii..
asteptam nerabdatori invitatii sa vina, sa le uram Sarbatori Fericite, sa ii vedem cat de incantati sunt de ornamente si de prezenta noastra, sa le zambim cu caldura, sa nu fie doar zambetul profesional impus. sa le aratam ca chiar daca nu suntem acasa impreuna cu cei dragi putem impreuna sa sarbatorim cele mai frumoase sarbatori, ca la final sa devenim prieteni, si sa ne mai intalnim si la celelalte sarbatori, sa ii primim cu o imbratisare, ca si cum ne-am cunoaste de o viata.
m-a deranjat foarte tare faptul ca invitatii nostri nu si-a rapit macar 5 minute din timpul pretios sa ne multumeasca si la sfarsitul serii sa ne ureze sarbatori fericite, si macar din politete sa ne spuna ca, spera ca celelalte sarbatori sa fie la fel de frumoase.
nu stiu cat de bine am descris ce am simtit eu Craciunul asta, nu conteaza oricum, sunt optimista si astept cu nerabdare revelionul.
va doresc Sarbatori Fericite pline de caldura, dragoste si bucurie.
si in numele colegilor mei tin sa ii multumesc lui mitus care si-a impartit cei 2 carnaciori si zuppa inglese cu noi.
a, si sa nu uitam de cozonacul minunat facut chiar de el.
multumim ca ne-ai fost alaturi, stim ca ti-a fost greu fara familia ta, speram sa-ti fi umplut noi golul, si speram sa-ti doresti sa mai petreci sarbatorile alaturi de noi.
daca raspunsul e da, de revelion aducem noi mancarea ;)
multumim pentru tot !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu