intr-o dimineata, inainte de rasaritul soarelui, un pescar s-a dus la rau. vazand ceva pe jos, s-a aplecat si a gasit un saculet cu pietre. a luat sacul si lasandu-si plasa de pescuit deoparte, s-a asezat si a asteptat rasaritul soarelui, pentru a-si putea incepe activitatea pe lumina.
plictisit, a luat o pietricica si a aruncat-o in rau. a luat apoi a doua pietricica, apoi a treia, bucurandu-se de pleoscaitul pe care le faceau cand le arunca in apa in tacerea profunda a diminetii.
a continuat astfel pana cand saculetul s-a golit.
treptat,soarele a inceput sa rasara. in saculet nu mai ramasese decat o singura pietricica.
vazand la lumina soarelui ce tinea in palma, inima lui aproape ca a incetat sa mai bata...
era un diamant!
aruncase in apa un saculet de diamante. nu ii mai ramasese decat unul.
a strigat, a inceput sa planga, dar era in zadar.
daduse accidental peste o comoara atat de mare incat nu i-ar fi ajuns o viata intreaga sa o cheltuiasca, dar din cauza intunericului a aruncat-o.
intr-un fel,putem spune ca pescarul a fost norocos, doar ii mai ramasese un diamant. din fericire pentru el, lumina soarelui a aparut inainte ca el sa apuce sa-l arunce si pe acesta.
cei mai multi oameni nu au nici macar acest dram de noroc. viata trece pe langa ei, iar soarele nu rasare niciodata, dimineata nu patrunde niciodata in vietile lor.
traind in intuneric ei arunca toate diamantele vietii, convinsi ca sunt pietricele
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu