asta asa de nervi si razbunare.

nu ma consider o persoana perfecta.
nu stiu daca in toata viata mea am fost macar un minut perfecta.
mi-e greu sa definesc perfectul.
stiu ca exista oameni care ating perfectiunea, eu nu ma incardez, eu am teluri mai inalte.
nu stiu si nici nu vreau sa aflu parerile voastre.
nu ma dau rotunda, nu ma hazardez, fac doar pe nebuna, poate asa ma lasati in pace.
sunt dezamagita, again and again.
la sta as lua cu siguranta un premiu.
nu astept minuni de la oameni.
uneori ma pierd cu firea, si astept de la ei, sa fie OAMENI.
ma dezamagesc oamenii din jurul meu.
nu sunt genul care sa isi aleaga oamenii din jur, ii las pe ei, poate ca gresesc.
indiferent unde ma aflu, indiferent pe cine am in jur, ma lipesc de ei, intr-un fel sau altu.
le pun ce am eu pe tava, fara sa astept de la ei nimic.
ii vad cum fura din putinul meu, precum pisica din farfuria cainelui.
cum imi amarasc sufletul, odata, de doua ori, si tot asa.
si ii privesc blajin, stiind ca in suflet mai au un gram de bunatate.
ma sfasie si ma fac sa ma urasc pentru ceea ce sunt, si imi trezesc in mine sentimente negre, care dor.
nu vreau oameni ca astia in jurul meu.
nu mai vreau.
ma intorc la ei de fiecare data, cu gandul, ca mai au ceva bun in ei, numa ca nu stiu sa-l scoata la suprafata.
si mama imi zice: "nu vor, mama, si nu poti obliga pe nimeni"
si ma supar si ma agit, si ma doare,ca vad atata rautate in jur.
incerc sa ma feresc de rautate, sa ma pastrez buna, sa dau fara sa cer.
le am si eu pe ale mele, recunosc, si atunci cand ma lovesc de legea junglei, incerc sa o evit, gandindu-ma ca nus canibal.
ca oamenii nu trebuiesc devorati.
poate ca gandesc prea mult.
poate..
cine stie...

STANA REGALA

schimbari au fost, si mai urmeaza. sper sa nu ma prinda o schimbare creata, ca cine stie ce se poate intampla :))).
am invatat multe de cand sunt la poiana stanii. ii multumesc mult lui bebe ca m-a sustinut si ca a avut incredere in mine.
imi amintesc de vremurile in care eram o copila si mergeam cu bunicul meu la poiana stanii, faceam gratar sub stanca cea mare si mergeam la observator ca sa privim uimitoarea priveliste. petreceam mult timp acolo ascultand povestile bunicului despre regii tarii, priveam poiana plina de flori, totul mi se parea rup din rai.
nu m-am gandit niciodata ca intr-o buna zi o sa ajung sa pasesc pe iarba plina de roua, ca o sa pot adulmeca aerul curat al diminetii, ca locul acela va fi intr-o buna zi o parte din mine.
am ajuns in ziua de azi sa iubesc ceea ce inseamna poiana stanii. pentru multi poate este doar o poiana, un loc bun de gratar, o mica parte din istorie, dar pentru mine e mult mai mult. e a doua mea casa, acolo sunt prietenii si o mica parte din familia mea, iubesc fiecare floare ce apare pe poiana, fiecare coltisor din stanca cea inegrita de fum.
multi stiu ce noutati au mai aparut pe la stana, si tot multi sunt cei care vin si raman inmarmuriti cand vad schimbarile.
un corp de cladire pentru cazare, un restaurant destul de mare si primitor, o terasa plina de flori, o mica bucatarie plina de produse traditionale, un cort mongolez, o poiana cu niste caluti ce pot fi calariti, un mic ponei cam neastamparat, niste reni care parca nu isi au rostul in acest tablou, dar totusi membri ai familiei, niste caprite care incanta ochiul privitorului, si sa nu uitam de catelusii tashei.toate astea fac parte din noua "STANA REGALA".
un mic colt de rai, unde predomina calitatea si bunul gust.
ma simt minunat sa stiu ca am si eu locul meu acolo.
acest loc a facut pentru mine si pentru ceilalti colegi ai mei, ca ziua de munca sa nu mai fie lunga, grea sau obositoare.
privind muntii, mirosind parfumul florilor, simtind adierea vantului si dechizandu-ti ochii spre privelistea minunata te va face sa uiti de tot.
te asteptam, draga calatorule, sa impartasesti alaturi de noi toate aceste minunatii, ce pot fi gasite numai aici.