vineri, 10 septembrie 2010

viata mea..ca somon!

ma simt ca un somon...
asta inseamna ca o sa fug acasa???
ca sunt gata sa mooor???????????
nu vreau...
dar ma simt ca un somon.
simt cum ma transform.
cum mi se lungeste botul.
si pielea isi schimba culoarea si devine mai aspra.
nu sunt gata de calatorie.
nu sunt gata sa mor.
adica mi-e dor de casa si de locurile dragi mie si stiute.
dar parca la fel ca la somoni, e prea lunga calatoria inapoi spre meleagurile stiute, si periculoasa.
nu's ce naiba incerc sa va spun.
oricum nu ma astept sa intelegeti.
oricum ma simt ca un somon!!!!
in ultimul timp am contact cu tot felul de animale.
foarte des dimineata la metrou.
de diferite marimi si mai toate rasele.
cred ca trebuie sa evit putin excursia pana acasa, nu de alta dar nu vreau sa fiu mancata de ursul care imi devasteaza gradina.
macar pana imi trece starea de somon.
maine ce o sa fiu?
vreau sa fiu leu..
NUUUUUU!!!!!!!!!!!
nu mai vreau nimic.
nu trebuie sa vrei ca sa se intample.
azi nu mi-am dorit nimic.
sau poate doar o cafea aburind la nasul meu si o praji mare doar pentru mine.
si dintr-odata ce se intampla???? m-am trezit somon.
hmmmm....
nu ma plang.
e ok.
numa ca ma cam deranjeaza mirosul.
cam atat.

Un comentariu:

Anca spunea...

Daca vrei, cu praji te ajut eu... niste baclava? Suna bine? Pupicei pestisorule... apropos... daca tot esti somon, poti sa te transformi si in pestisorul de aur? As avea si eu doua- trei dorinte. Pupici.