plimbarile nu's relaxante. pentru un orb.

merg.

cu greu imi fac loc printre ceilalti.

ii aud, ii simt.

ma lovesc iar umarul lor parca ar fi de fier.

parca as merge impotriva valului, care ma loveste continuu.
nu ma opresc.

n-am un loc anume unde trebuie sa merg.

nu trebuie sa ajung niciunde.

nu ma asteapta nimeni.

ar putea fi o plimbare.

insa valul, valul de oameni, face din aceasta inocenta plimbare, un scop.
plecand d-acasa cu gandul la o plimbare relaxanta, ma trezesc lovita, impinsa, aruncata la pamant.
acum trebuie sa scap, sa fug din calea lor, altfel ma vor ucide.

neintentionat...
trebuie sa fug din calea lor.

nu ma pot misca in acelasi sens cu ei.
ma vor calca-n picioare.

nepasatori.
macar daca as sti incotro sa merg.

si acum nu doar ca sa ma plimb, ci sa scap din calea lor.
altfel voi fi ucisa.
macar de le-as vedea fetele, expresiile, atunci cand ma lovesc si ma lasa la pamant.
macar de as vedea incotro ma indrept.
macar daca as putea sa VAD!!!