marți, 4 octombrie 2011

soarta.

cunosc oameni care isi iau cate o palma de la soarta.
eu mi-am luat un sarut.
am ramas oripilata.
nu stiam cum sa reactionez.
daca mi-as fi luat o palma, treaca merga, era cum era.
dar ce sa fac cu sarutul?
cum sa reactionez?
ca imi venea sa o iau pe doamna soarta in brate.
si sa ii zic ca ii multumesc si ca o iubesc.
ca ii multumesc pentru valiza din gara.
si pentru tot binele.
i-am zis.
stia.
imi ramane doar sa ii arat.

2 comentarii:

lee-san spunea...

PARCA SATUL DE DARELE DE MELCI ATAT DE RASFIRATE,
AM VRUT DIN TOATA HERGHELIA SA-NCALEC IAPA FERICIRE,
CE IZBESTE SUB COPITELE-I UMBRELE ACESTEI LUMI UITATE,
SA MA TIN DE COAMA EI SI SA GALOPAM SPRE NEMURIRE.

FIORUL ELECTRIC SA IL SIMT IN PULS, SA RAD CA NEBUNIA,
C-O SA-MI DISPARA CICATRICILE CAND MA LOVESTE VANTUL,
S-ARUC IN STANGA SI IN DREAPTA LACRIMI DIN BUCURIA,
CE UDA USCATURILE, DE INVERZESTE-N URMA MEA PAMANTUL.

SI CAND FULGERA, SA VAD ACELE SILUETE RECI SI FIOROASE,
STATUI CE STAU PE DRUM CA NISTE CRUCI CE IMI SOPTESC,
CA OR SA VINA SI MOMENTE GRELE SI DELOC FRUMOASE,
SI CA TREBUIE SA FIU IMUN, LA BUNUL SIMT SA NU RACESC.

ASA CA-MI PUN PE FRUNTE O COMPRESA DE NORI,
SI-N OCHI DOUA PICATURI DE STELE CAZATOARE,
FAC O INFUZIE CU AER DE MUNTE SI ROUA DE FLORI,
SI-APOI MA INVELESC CU TOATE RAZELE DE SOARE.

CAUT PERFECTIUNEA-N SIMPLITATEA MEA SENINA,
SI DACA SEMNUL NEMURIRII NU S-ARATA,
AM SA MA-NTORC MEREU SA IAU LUMINA,
DIN ACEL LOC DE UNDE AM VENIT INTAIA DATA.

INTANGIBIL PARE AL MEU CREZ,
BINE TAINUITA MAREA EVADARE,
INSA TOTU-I ABSTRACT SI REALIZEZ,
CA TREBUIE SA MAI AM PUTINA RABDARE.

dedelina spunea...

ce atata poezie? :P