Eu mut o zi alba,
El muta o zi neagra.
Eu inaintez un vis,
El mi-l ia la razboi.
El imi ataca plamanii,
Eu ma gandesc un an la spital,
Fac o combinatie stralucita
Si-i castig o zi neagra.
El muta o nenorocire
Si ma ameninta cu cancerul
(Care merge deocamdata in forma de cruce)
Dar eu ii pun in fata o carte
Si-l silesc sa se retraga.
Ii mai castig cateva piese,
Dar,uite,jumatate din viata mea
E scoasa pe margine.
- O sa-ti dau sah si-ti pierzi optimismul,
Imi spune el.
- Nu-i nimic, glumesc eu,
Fac rocada sentimentelor.
In spatele meu sotia, copiii,
Soarele, luna si ceilalti chibiti
Tremura pentru orice miscare a mea.
Eu imi aprind o tigara
Si continui partida.
Marin Sorescu - Sah
NAILS TALES "Omul care nu mai are nimic de pierdut este cel mai greu de invins." - Goethe
miercuri, 18 ianuarie 2012
Adrian Paunescu - Indragostit de Bucuresti
Nu ştiu de ce, pe cât m-afund în viaţă
mă simt atras de fleacuri omeneşti,
şi-mi place-n anotimpul de vacanşă
să-ntârzii, să rămân în Bucureşti.
De el ne-am săturat, dar el ne place,
el e un prag lovit să vezi alt prag,
şi-acum, când sunt sătul de locul zilnic
mă simt golit şi-mi e deodata drag.
Pe piatra lui am tot bătut cadenşa
şi-am s-o mai bat atât cât voi trăi,
spre un Olimp ascuns pe orice stradă
în cautarea marii poezii.
Aici m-au sufocat cu dulce teii
şi au trecut aiurea anii mei
aici copiii mi-au venit la viaţă
şi am născut şi-am îngropat idei.
La Bucureşti, copilăria toată,
visam s-ajung să pot şi eu vedea
celebrii câini ce au covrigi în coadă
şi să-ntâlnesc şi eu pe mama mea.
Eu vara aş iubi-o pe orbeşte,
dar simt că toamna-i anotimpul meu,
când frunze şi lumini pe bulevarde
mai dau halou părerilor de rău.
Când pe terase se mai bea o bere
şi oamenii romanţe triste vor,
şi-n curţi se face vin din must de struguri
şi toţi bucureştenii au umor.
L-am părăsit destul, ca azi să-l caut
şi să-l găsesc întodeauna treaz,
nu este el cel mai frumos din lume,
dar cel mai drag ne e în orice caz.
Mă pregătesc să fug din nou în ţară
şi să ciştig aripi dumnezeieşti,
să pot gusta melancolia toamnei
în fiecare colţ de Bucureşti.
mă simt atras de fleacuri omeneşti,
şi-mi place-n anotimpul de vacanşă
să-ntârzii, să rămân în Bucureşti.
De el ne-am săturat, dar el ne place,
el e un prag lovit să vezi alt prag,
şi-acum, când sunt sătul de locul zilnic
mă simt golit şi-mi e deodata drag.
Pe piatra lui am tot bătut cadenşa
şi-am s-o mai bat atât cât voi trăi,
spre un Olimp ascuns pe orice stradă
în cautarea marii poezii.
Aici m-au sufocat cu dulce teii
şi au trecut aiurea anii mei
aici copiii mi-au venit la viaţă
şi am născut şi-am îngropat idei.
La Bucureşti, copilăria toată,
visam s-ajung să pot şi eu vedea
celebrii câini ce au covrigi în coadă
şi să-ntâlnesc şi eu pe mama mea.
Eu vara aş iubi-o pe orbeşte,
dar simt că toamna-i anotimpul meu,
când frunze şi lumini pe bulevarde
mai dau halou părerilor de rău.
Când pe terase se mai bea o bere
şi oamenii romanţe triste vor,
şi-n curţi se face vin din must de struguri
şi toţi bucureştenii au umor.
L-am părăsit destul, ca azi să-l caut
şi să-l găsesc întodeauna treaz,
nu este el cel mai frumos din lume,
dar cel mai drag ne e în orice caz.
Mă pregătesc să fug din nou în ţară
şi să ciştig aripi dumnezeieşti,
să pot gusta melancolia toamnei
în fiecare colţ de Bucureşti.
Regina____ de negru
Trenuri somnoroase pleacă întrebând
Ce-i cu mine-n gară, ce-oi avea de gând,
Plec şi eu din gară şi tristeţea-mi port
Spre mirajul galben din aeroport.
Galbenă-i lumina, ochii mei sunt trişti,
Toţi privesc la mine ca la terorişti.
Unde-aş pune pasul liber şi corect,
Fără îndoială, aş părea suspect.
Şi pe zi ce trece lumea-i tot mai rea,
Când nu vreau nimica, crede că aş vrea.
Gara mă somează, iarba nu-mi dă loc,
Pe aeroporturi parcă aş da foc.
Încordarea-n lume a crescut cumplit,
Eu mă simt suspectul care a iubit,
Şi cu cât iubirea mi-o arăt firesc,
Cu atât toţi ceilalţi straniu mă privesc.
Am cocoaşă-n spate şi am mâini prea mari,
Ştergători de lacrimi am la ochelari,
Cum în lumea asta totul e cum nu-i,
Mă transform în altul fără voia lui.
Bat cu pumnu-n masă şi cu biciu-n cal,
Nu mai sunt patetic şi sentimental,
Fug râzând din gară la aeroport,
Un pistol cu apă într-o mână port.
Pun pistolu-n ceafă la aviator,
Nu crâcni, urmează ruta ta de zbor,
Ruta dumitale este ruta mea,
Dar eu sunt eu însumi, nu altcineva.
Vreau după acestea pe acest pământ
Să mă luaţi cu toţii drept ceea ce sunt,
Acum observ cât e de greu,
Să vă arăt că eu sunt eu.
Adrian Paunescu - Eu sunt eu
Ce-i cu mine-n gară, ce-oi avea de gând,
Plec şi eu din gară şi tristeţea-mi port
Spre mirajul galben din aeroport.
Galbenă-i lumina, ochii mei sunt trişti,
Toţi privesc la mine ca la terorişti.
Unde-aş pune pasul liber şi corect,
Fără îndoială, aş părea suspect.
Şi pe zi ce trece lumea-i tot mai rea,
Când nu vreau nimica, crede că aş vrea.
Gara mă somează, iarba nu-mi dă loc,
Pe aeroporturi parcă aş da foc.
Încordarea-n lume a crescut cumplit,
Eu mă simt suspectul care a iubit,
Şi cu cât iubirea mi-o arăt firesc,
Cu atât toţi ceilalţi straniu mă privesc.
Am cocoaşă-n spate şi am mâini prea mari,
Ştergători de lacrimi am la ochelari,
Cum în lumea asta totul e cum nu-i,
Mă transform în altul fără voia lui.
Bat cu pumnu-n masă şi cu biciu-n cal,
Nu mai sunt patetic şi sentimental,
Fug râzând din gară la aeroport,
Un pistol cu apă într-o mână port.
Pun pistolu-n ceafă la aviator,
Nu crâcni, urmează ruta ta de zbor,
Ruta dumitale este ruta mea,
Dar eu sunt eu însumi, nu altcineva.
Vreau după acestea pe acest pământ
Să mă luaţi cu toţii drept ceea ce sunt,
Acum observ cât e de greu,
Să vă arăt că eu sunt eu.
Adrian Paunescu - Eu sunt eu
Cantecul Nebunului ;)
Ei sunt cuminţi...
Eu sunt nebun...
Dar cum Eu sunt ce-am fost mereu -
Poate că cel cuminte-s Eu -
Deşi de câte ori le-o spun,
Eu pentru Ei... sunt tot nebun...
Eu mă urăsc că nu-s ca Ei...
Eu îi iubesc că nu-s ca Mine...
Ei beau
Şi mint fără ruşine -
Şi-n ochii prietenilor mei
Trec drept nebun... că nu-s ca Ei...
Lor nu le place-amanta Mea...
Mie nu-mi place-amanta Lor...
Ei văd cu ochii tuturor
Femeia...
Eu n-o pot vedea
Decât cu-ai mei -
Amanata Mea...
Dar cum din Ei toţi numai Eu
Nu sunt ca Ei,
Am să mă duc
De voia mea la balamuc -
Şi fiindcă nu-mi va părea rău,
Cumintele voi fi tot Eu!...
Ion Minulescu
Eu sunt nebun...
Dar cum Eu sunt ce-am fost mereu -
Poate că cel cuminte-s Eu -
Deşi de câte ori le-o spun,
Eu pentru Ei... sunt tot nebun...
Eu mă urăsc că nu-s ca Ei...
Eu îi iubesc că nu-s ca Mine...
Ei beau
Şi mint fără ruşine -
Şi-n ochii prietenilor mei
Trec drept nebun... că nu-s ca Ei...
Lor nu le place-amanta Mea...
Mie nu-mi place-amanta Lor...
Ei văd cu ochii tuturor
Femeia...
Eu n-o pot vedea
Decât cu-ai mei -
Amanata Mea...
Dar cum din Ei toţi numai Eu
Nu sunt ca Ei,
Am să mă duc
De voia mea la balamuc -
Şi fiindcă nu-mi va părea rău,
Cumintele voi fi tot Eu!...
Ion Minulescu
Mircea Cartarescu - Fata cu sosete de diamant
zveltă ca o pipetă
trece pe bicicletă
fata cu şosete de diamant.
ea are părul de diamant
şi faţa de diamant
şi fustă verde de brocart.
în pulpa de sticlă a acestei fetiţe
se vede săpat un mecanism cu rotiţe
şi un piston de argint.
rotiţele se rotesc
pistonul pompează
şi adolescenta înaintează
târându-şi părul de diamant pe Calea Moşilor.
sub bluza de fildeş
sub sânul ce-ntinde-şi
boticuri rotunde de diamant
ea are cosiţe
legate cu liţe
şi coastele ei sunt cu totul de diamant.
dar aici, în colivia toracică, ea are un colibri.
la etajul patru al colibriului locuiesc eu.
acum stau la fereastră şi mă uit la pomii de muşama.
ce bine e în pieptul ei!
cerul e albastru ca peruzeaua!
norii sunt de plastilină colorată
cum tu, cititorule, poate că n-ai văzut niciodată
(pe tine poate nu te-a iubit nici o fată...)
aicea soarele e de zgârci, luna de porţelan
şi până şi tractoriştii îl ştiu pe de rost pe Paul Celan
şi până şi păpădia şi muşeţelul
sunt trase de chinezi, cu penelul.
ce fermecată lume! trec prin seară
taxiuri de cleştar şi scorţişoară
şi printre limuzine se strecoară
fata cu şosete de diamant.
în şoldu-i de sticlă
are o pâclă
de rotiţe dinţate şi un piston de argint.
rotiţele se rotesc, pistonul pompează
şi adolescenta înaintează
târându-şi părul de diamant pe Calea Moşilor.
trece pe bicicletă
fata cu şosete de diamant.
ea are părul de diamant
şi faţa de diamant
şi fustă verde de brocart.
în pulpa de sticlă a acestei fetiţe
se vede săpat un mecanism cu rotiţe
şi un piston de argint.
rotiţele se rotesc
pistonul pompează
şi adolescenta înaintează
târându-şi părul de diamant pe Calea Moşilor.
sub bluza de fildeş
sub sânul ce-ntinde-şi
boticuri rotunde de diamant
ea are cosiţe
legate cu liţe
şi coastele ei sunt cu totul de diamant.
dar aici, în colivia toracică, ea are un colibri.
la etajul patru al colibriului locuiesc eu.
acum stau la fereastră şi mă uit la pomii de muşama.
ce bine e în pieptul ei!
cerul e albastru ca peruzeaua!
norii sunt de plastilină colorată
cum tu, cititorule, poate că n-ai văzut niciodată
(pe tine poate nu te-a iubit nici o fată...)
aicea soarele e de zgârci, luna de porţelan
şi până şi tractoriştii îl ştiu pe de rost pe Paul Celan
şi până şi păpădia şi muşeţelul
sunt trase de chinezi, cu penelul.
ce fermecată lume! trec prin seară
taxiuri de cleştar şi scorţişoară
şi printre limuzine se strecoară
fata cu şosete de diamant.
în şoldu-i de sticlă
are o pâclă
de rotiţe dinţate şi un piston de argint.
rotiţele se rotesc, pistonul pompează
şi adolescenta înaintează
târându-şi părul de diamant pe Calea Moşilor.
27 !
Părul îmi ajungea până la pământ
Şi treizeci de ani
Mi se părea o vârstă atât de îndepărtată
Încât nu credeam cu putinţă
Să o ating vreodată,
Plină de cruzime lunecam
Dinspre ţara părinţilor
Spre o lume încă neinventată.
Lumea nu s-a inventat nici acum,
Părul nu mai mi-e atât de lung,
Treizeci de ani e numai merinde pe drum,
Dar în ţara părinţilor ce n-aş da să ajung!
Dar în ţara părinţilor
Se ajunge întotdeauna târziu,
Numai când totu-i pustiu,
Şi doar în lumina de lună
Se mai strâng împreună,
Sub tăiaţii castani,
Umbre de taţi condamnaţi
Şi mame de treizeci de ani
Pieptănând
Fete cu plete
Până-n pământ.
ANA BLANDIANA - Tara parintilor
Şi treizeci de ani
Mi se părea o vârstă atât de îndepărtată
Încât nu credeam cu putinţă
Să o ating vreodată,
Plină de cruzime lunecam
Dinspre ţara părinţilor
Spre o lume încă neinventată.
Lumea nu s-a inventat nici acum,
Părul nu mai mi-e atât de lung,
Treizeci de ani e numai merinde pe drum,
Dar în ţara părinţilor ce n-aş da să ajung!
Dar în ţara părinţilor
Se ajunge întotdeauna târziu,
Numai când totu-i pustiu,
Şi doar în lumina de lună
Se mai strâng împreună,
Sub tăiaţii castani,
Umbre de taţi condamnaţi
Şi mame de treizeci de ani
Pieptănând
Fete cu plete
Până-n pământ.
ANA BLANDIANA - Tara parintilor
duminică, 15 ianuarie 2012
duminică, 8 ianuarie 2012
de duminica.
Vocea lui m-a facut sa am un jamais vu.
Imaginea nu a contat, omul se schimba.
Sunetul produs de agitatia din vocea lui e ca un suflu de aer tineresc.
Si cand zic asta ma gandesc la ciresii Japoniei, la o fereastra abia deschisa, la muntele pe care Kurt il adora.
Si pentru o clipa am uitat despre cine vorbeam.
Am crescut cu vocea lui, asa cum am crescut si cu vocile teleenciclopediei.
Sa ma duc pe film si sa ma pierd in ecuatii in care sunetele pe care le auzi te influenteaza.
Nu !
E prea...
curent !
Vocea de la Robingo,
in seara asta, m-a facut gaina !
Imaginea nu a contat, omul se schimba.
Sunetul produs de agitatia din vocea lui e ca un suflu de aer tineresc.
Si cand zic asta ma gandesc la ciresii Japoniei, la o fereastra abia deschisa, la muntele pe care Kurt il adora.
Si pentru o clipa am uitat despre cine vorbeam.
Am crescut cu vocea lui, asa cum am crescut si cu vocile teleenciclopediei.
Sa ma duc pe film si sa ma pierd in ecuatii in care sunetele pe care le auzi te influenteaza.
Nu !
E prea...
curent !
Vocea de la Robingo,
in seara asta, m-a facut gaina !
sâmbătă, 7 ianuarie 2012
exista buton de dezactivare pentru titlu?
e nevoie ca norii sa planga,
ca sa vezi un curcubeu frumos !
ca sa vezi un curcubeu frumos !
ma gandesc la titlu.
- ma bebe,
imi faci o stenograma?
- nu face asta !
- stai, ce am scris?
- Si eu ce sa fac acum?
- Ce vrei tu e blogu tau :P
- Stai ca am uitat
- Scrie
- Nu e coreeeeeect !
Si pradatorul devine prada !
- stai sa ne intelegem ca si eu sunt dilau, pradatoru? hmmm...? say what? stai asa deci P R A D A T O R U L, prada? se imbraca in rosu, stai ce mi-a mai ramas... a da torul? unitate de masura sau TOR nordicul? ala cu ciocanu de zici ca e din soulcalibur daca il tunam la hainute acolo ii punem doua coarne d`alea da` viking si ala e TOR deci prada si torul - pradatorul.
cine plm e si asta?
nu stiu, dar stiu ca devine victima?
ai ma bebe ca nu o fi dracul asa negru, auzi e rosu, si victima e toata societatea. hic hic m-am imbatat iese huliganu, dar nu e cu lantu` ca la meci, e cu flori si graunte de iubire, gata m-am pierdut.
- Eneeeeeeeergie, pe campie, ca acolo imi place cel mai mult.
- O facem ca pe discovery channel ?
imi faci o stenograma?
- nu face asta !
- stai, ce am scris?
- Si eu ce sa fac acum?
- Ce vrei tu e blogu tau :P
- Stai ca am uitat
- Scrie
- Nu e coreeeeeect !
Si pradatorul devine prada !
- stai sa ne intelegem ca si eu sunt dilau, pradatoru? hmmm...? say what? stai asa deci P R A D A T O R U L, prada? se imbraca in rosu, stai ce mi-a mai ramas... a da torul? unitate de masura sau TOR nordicul? ala cu ciocanu de zici ca e din soulcalibur daca il tunam la hainute acolo ii punem doua coarne d`alea da` viking si ala e TOR deci prada si torul - pradatorul.
cine plm e si asta?
nu stiu, dar stiu ca devine victima?
ai ma bebe ca nu o fi dracul asa negru, auzi e rosu, si victima e toata societatea. hic hic m-am imbatat iese huliganu, dar nu e cu lantu` ca la meci, e cu flori si graunte de iubire, gata m-am pierdut.
- Eneeeeeeeergie, pe campie, ca acolo imi place cel mai mult.
- O facem ca pe discovery channel ?
uneori ma enerveaza titlul. asta e alta poveste.
trebuie sa vezi asta !
si mai e una, care se numeste nu stiu cum, o gasesc eu.
are legatura cu ce mi-ai zis tu.
toate se amesteca si rezulta o din aia..
nu stiu cum ii zice.
iubire nu e cuvantul potrivit, dar e primul care mi-a venit in minte.
zise un rahatel de copil.
eu ce sa zic coaie?
imi framant mainile si zambesc.
si mai e una, care se numeste nu stiu cum, o gasesc eu.
are legatura cu ce mi-ai zis tu.
toate se amesteca si rezulta o din aia..
nu stiu cum ii zice.
iubire nu e cuvantul potrivit, dar e primul care mi-a venit in minte.
zise un rahatel de copil.
eu ce sa zic coaie?
imi framant mainile si zambesc.
miercuri, 4 ianuarie 2012
marți, 3 ianuarie 2012
I h a r d.
nu aud !
degeaba vorbesti.
nu te aud !
tac tac tac tac tac tac tac tac tac tac tac tac.
n-am loc.
imi fac.
bumbumbumbumbumbumbumbumbum.
ajung.
o simt.
e vie.
ma saluta.
tcitcitcitcitcitcitcitcitcitcitcitcitcitcitcitci.
ne-am inciotricat.
degeaba vorbesti.
nu te aud !
tac tac tac tac tac tac tac tac tac tac tac tac.
n-am loc.
imi fac.
bumbumbumbumbumbumbumbumbum.
ajung.
o simt.
e vie.
ma saluta.
tcitcitcitcitcitcitcitcitcitcitcitcitcitcitcitci.
ne-am inciotricat.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)