ma doare maseaua. n-ar trebui sa beau cafea.

Si nu stiu ce naiba mi-a venit sa ma uit prin geam.
Mi-am zis ca-i cam innorat.
si ca  sa vad ca fiecare clipa conteaza,
Mi-am zis ca este apus.
Fuse si se duse, clipa-n innorata,
Mi-am zis sa ma duc, 
va zic alta-data.

eu cand n-am ce face, fluier !

Si-mi vine cateodata sa arunc,
tara asta sus in aer !
ca ma oftic, mah,
recunosc,
ma oftic atat de tare, dar nu fac nimic, ca nu port sange de grec in mine,
din pacate.
al meu e poate albastru, din neamul lui Mihai.
si imi vine sa ma duc si eu in alta tara si sa ma uit la a mea cum piere.
de lasa ce sunt.
si asta ma doare.
ca e frumoasa mah,
e atat de frumoasa tara mea.
si nu vreau sa fac politica aici.
mai degraba imi plang tara, ca atat mi-a mai ramas.
ca n-am curaj sa ies in strada sa plang, ma plang aici in fata calculatorului,
ca e bine si e cald, nu pot sa ies cum au iesit astia la universitate, ca sufar la frig
si romanu` e roman.
isi iese din pepeni numa iarna.
cand il roade foamea.
ca eu manifestari vara n-am vazut.
adevarat, ca pe caldurile astea nu iti vine sa faci nimic.
nici dansul pinguinului nu intra. mai bine dansul ploii.
daca eram obisnuiti si noi ca si greci cu caldura, ieseam in strada si urlam in fata primarie din busteni, care lasa padurea sa arda de o saptamana, 
ca cica nu au fonduri.
sa le dam noi fonduri.
eeee... da de unul singur,
vorba lui Blaga:
"Orice om , singur, e asa de putin, ca nici nu-i poti zice om. Abia toti oamenii impreuna fac un singur om."
mare om si Blaga asta.
eee...
mai citim o carte, mai postam o balarie, 
si asteptam referendumul.
mintindu-ne ca voturile sunt pe bune, 
indiferent de rezultat.
mdaa....

Fernando Pessoa

Autopsihografie

Zice-se că invent sau că mint

În tot scrisul meu. Nu-i așa.

Pur și simplu eu simt

Cu imaginația.

Nu-mi folosesc inima.

Ceea ce mi se-ntîmplă sau e visat,

Ceea ce îmi lipsește sau mă-mplinește,

Este asemeni unui strat așezat

Peste un alt lucru și încă peste.

Iar frumosul acesta e - peste.

Astfel dezlegat de perplexitate,

În miezul a toate aceste

Ce-mi sînt mai degrabă îndepărtate,

Scriu adevărat despre ceea ce nu este.

Să simt? Simtă cel ce citește.

ce le zice si asta

ptiu

drace

Pragmatique

cum te cheama?
Andreea Dimonu.
si unde locuiesti?
cum te duci spre Izvor, aproape de cimitir.


cand eram mica ma jucam cu vecinii prin imprejurimi.
jocurile erau diferite si impartite pe zone.
in padure ne jucam de'a  pititea.
in zavoi ne faceam cazemate.
fotbalul era rezervat pentru podu' vechi.
adevarul si provocarea le tineam pentru cimitir.
cand eram mica mama imi canta ca s'adorm.
in versuri se'mpletea adevarul.
tot pentru cimitir tineam si intrebarile.
vazand atatea
pietre,
intrebi, 
sau tii in tine,
de ce ti-e frica oare?
de moarte sau de tine?
ne intrebam de moarte,
cum e si ce e ea,
si care-i mai urata.
si discutam parerea.
zgribulindu-ne piele,
gaini in fata vietii.
si imi raspund acum, 
in ochii mei vazuta,
sa mori iubit, desi coloana ...
ti-e rupta, 
este un joc cu insasi viata ce trebuie traita.