parca esti un mar glazurat, glazurat ca un cocosel cu bat in cur.
un mar glazutat pe care il cumpar de la 1400 iarna, mar pe care as vrea sa-l bag dintr-o data in gura, dar nu reusesc.
tare si dulce.
si tot ling glazura rece si dulce.
si abia astept sa ajung la miez.
la miezul rece si acrisor.
e o combinatie perfecta. cred ca reteta provine de la francezi.asa cred eu, nu sunt sigura.
e o intreaga amornie intr-un mar din asta, din cate stiu eu de la bunica nici nu e greu de realizat. e o reteta simpla, pentru oameni saraci.
ium ium ium.
nu stiu daca mai treci pe aici...
daca o faci si o faci pe silent, esti nesimtit.
nu ma intereseaza ce e nou in viata ta, nu am timp sa iti spun cate nu mai sunt la fel in viata mea.
vreau doar sa stiu ca esti in viata.
esti?
undeva la mijloc te-am pierdut si tin la tine ca la un lucru sfant,
nu imi amintesc unde te-am lasat si nici nu vreau sa cred ca m-ai uitat.
imi vine sa te-njur si sa te spurc.
si am nevoie de tine foarte mult.
esti nesimtit!
cu asta basta,
sper sa citesti intr-o zi asta!
