Cand nu te astepti...

Zilele trecute de Sf. Andrei a fost si ziua mea. Mi se pare ciudat acum dupa atatia ani de nickname sa ma serbez de Sf. Andrei.
Daca in anii copilariei abia asteptam sorirea acestei zile, acum mi se pare o zi ca oricare alta, de la care nu mai astept nimic. Nu mai astept nimic oricum de la zile, ani si nimeni.
Si atunci cand nu mai astepti nimic, vine soarta si iti trage una in fata.
Asa am patit eu. Am rosit de Sf. Andrei cum nu am mai rosit de foarte multa vreme, m-am emotionat si rusinat ca la primul control ginecologic. Ardea ceva in mine si inima imi bubuia pieptul ca o nebuna, m-am blocat, m-am fastacit si am inceput sa ma balbai.
Dansăm cu fi-miu in casa cand i-am auzit strigând si i-am vazut la gard. Am crezut initial ca au venit sa vada câinii ce urmeaza sa ii adopte.
Da de unde...
Au venit sa imi aduca un cadou.
O ciocolată.
Ei, doi copii din sat, pentru care ciocolata e un lux, mi-au adus mie cadou. Am inlemnit.
Nu stiam ce sa zic.
Era ambalată intr-o cutie foarte mare îmbrăcată în catifea rosie, mi-au dat-o peste gard, mi-au zis la multi ani si sărut mana si au rupt-o la fuga prin gradini.
Eu am ramas locului o clipa tinand cutia la piept. Nici nu ma întrebam ce poate fi in ea, nu conta.
Cand am intrat in casa am deschis-o si am vazut ciocolată.
Nu imi venea sa cred.
A fost cel mai frumos cadou din ultima vreme, a fost cea mai buna ciocolată si am savurat-o cu toata inima.
Stiu ca ei mănâncă poate odata pe luna, la salariul parintilor, ciocolată.
Mi-a parut rau ca nu i-am invitat in casa sa le dau un suc si cioco. M-am blocat si oricum pana sa imi dau seama ce se intampla mai exact, ei fugeau de mama focului.
Am explodat in interior. Cea mai sincera ciocolata, cadoul perfect.
Mi-am propus sa le ofer si eu ceva cand or sa vina sa isi ridice cateii.
Pana atunci, inca ma cuprinde emotia cand ma gandesc la momentul petrecut.

De dragoste

La sat, povestea de dragoste, incepe in curte bisericii.
Băiatul din altar, pe care proful de religie care-i si dascăl la biserica, l-a cam fortat sa vina duminica la biserica, la o ora destul de matinală pentru un pusti si mai ales duminica, iese tiptil pe usa din spate a bisericii in timp ce preotul citeste acolo de zor.
Si ce sa vezi? In curte...frumoasa donsoara, de la o clasa mai mare, cu fustita si parul despletit se face ca bea apă.
Privirile se întâlnesc si isi zâmbesc pentru o clipa. Dupa care amândoi se uita in alta parte si se fastacesc.
El pleca si mai arunca o ultima privire, pe furis. Ea se preface tare ocupată la cismeau de apa, desi stie ca el o priveste.
Asta am surprins eu duminica in curte bisericii in timp ce al meu copil orbecaia pe acolo.
Asa am zambit. Un zâmbet curat, cel mai curat.
Pe băiat il stiu, ii vecin, mai are un frate geamăn. Nu, nu m-am gandit pana acolo! Eram la biserica :))
Pe fata am tot vazut-o duminica. Aranjată, dichisită si rosie in obraji. Nu stiu daca e mai mare ca varsta decat el, el are 11. Dar sigur nu-s in aceeasi clasa.
Am surprins momentul ala de puritate de inocenta si l-am gustat din plin.
Nu-s baba, deloc, daca m-as mai ingrasa un pic as fi chiar milf, zic eu.
Am uitat cum e sa te bucuri de inocenta asta, de pielea aia zbarlita de emotie.
A fost o zi plina si frumoasa. Vreau sa mi-o aduc aminte.

eu fac si pisu de 1 mai, voi?

A înnebunit lumea cu 1 mai asta. Care mai de care in vacante, la gratare...
Zici ca e singura zi in care pot sa mearga la mare si sa mănânce mici. Ce aveti maa?? Ca imi dati si mie o stare de agitatie, ma simt prost ca eu nu fac nimic spectaculos de 1 mai. Si ma oftic pe voi. Ca na, asa e omul.
Azi, de acest 1 mai, am smuls buruiana din trandafiri si am spart lemne.
Nu am mâncat mici, nici nu stiu daca am mâncat ceva azi, m-am plimbat cu fi-miu si am repetat continuu "nu-i voie!".
Si dupa acest 1 mai, ca mai sunt cateva ceasuri si gata si aceasta zi mult asteptata, tre sa va ascult povestile care cat a băgat în el si ce, care cat a vomitat si cat de rece a fost apa.
Poate ca sunt invidioasă, poate ca as fi borat si eu cu voi, poate..
Poate ca nu imi doresc prea tare, cine stie.
Sau poate sunt doar contra pentru ca asa imi place mie sa fiu si isteria asta din jurul acestei zile ma dispera!

eu cand n-am ce face, curat fasole.

Imi e mai simplu sa imi astern gândurile aici decat sa le împart cu oricine.
Si cine le citeste, sa fie sănătos!
Dezghiocand fasole mi-am amintit ca demult tare am primit în dar o floare. Cred ca era trandafir, nu mai imi amintesc. Stiu doar ca persoana care mi-a dăruit-o nu gresise cu nimic, eu nu făcusem nimic special, nu era sfarsitul lumii, nici macar nu se anuntase cutremur pentru zilele urmatoare.
A fost o surpriza plăcută. Si nu imi plac surprizele, fie ele si plăcute.
Nici nu stiu sa primesc flori. Ma fastacesc, rosesc si nu stiu ce sa fac cu mâinile.
Cred ca am reactionat ok atunci, nu mai imi amintesc.
Imi amintesc ca am simtit o căldura in suflet fata de daruitor si momentul respectiv.
Dupa aia am tot primit flori. Fie ca o scuza pentru întârziere, fie pentru o supărare, fie ca abia am cunoscut niste oameni, fie de ziua mea.
Nu imi amintesc o alta întâmplare ca aia. Sa ma surprindă cineva cu o floare fara niciun motiv. Si nu pentru ca's femeie, pentru ca e frumos sa oferi flori.
Eu am oferit flori si bărbatilor, treaba lor ce au simtit atunci si ce au facut cu mâinile, eu m-am simtit bine oferindu-le.
De ce mi-am adus aminte de asta tocmai când eram cu mâinile în fasole? Habar n-am.
Sau poate stiu dar nu sunt dispusă să împărtăsesc atat de mult. Uneori nici cu mine nu sunt foarte sincera.
Sincer ar fi sa zic ca ceva in mine doare. Nu stiu exact ce. E ca atunci cand mergi la doctor si ii zici ca te doare burta. El te intreaba unde?
Nu sunt blocată in ce a fost. Ma intorc din cand in cand in trecutul ce l-am lăsat in urma. Mai sterg praful pe acolo, mai ma asez pe un fotoliu mâncat de molii si mai citesc unele randuri.
Asta doar cand curat fasole, ca doar nu o sa ma apuc sa numar boabele.
Roberto!

am trait sa o vad si p-asta!

Nimic anormal.

Niste tineri care abia asteapta o ocazie pentru a se despuia. Ne place sa iesim in evidenta, ne plac idioteniile.

Nu ne-a ajuns Valentine's Day si alte cacaturi importate. Vrem mai mult, vrem sa fim la curent cu toate noutatile. O vorba de suflet a unui roman care probabil priveste de sus la noi cu dintii inclestati suna asa: " Fereste-ti capul de curent si mintea de curente."

Idioti etalandu-si cururile pline de celulita căpătată de la mc si domnite care mai de care.

Pustanii fura bani de bilet din portofele ca sa se holbeze si sa se hilizeasca. Si daca merge baga si un selfie sa vada prietenii ce grozavie au trăit ei.

Gata! E oficial! La anu o sa avem deja afise si toata treaba o sa se raspandeasca ca ciuma. 

Si mamaie o sa stie ca pe 10 ianuarie se intampla No pants day la metrou.

Poate pana atunci o sa se organizeze treaba mai bine si o sa se faca in toate mijloacele de transport. 

Lumea abia asteapta sa iasa din banal.

Ma simt ca o călugărită, nu, nu goanga. O tanti din aia îmbrăcată în negru care isi face cruce cu limba-n gura cand priveste in jur.

Mi-am promis sa nu mai ma atac la toate tampeniile astea, sa nu le mai pun la suflet, ca intr-o buna zi, in stilul asta, o sa iau o mitralieră si o sa fac jihad. 

Si intr-un moment din asta de nebunie o sa uit ca am un copil de crescut, sau poate chiar asta o sa ma împingă la gesturi necugetate.

Sa ma cac pe chilotii dvs., poate mirosul va trezeste la realitate.

In Rusia nu cred că s-a intamplat asta. 

Ne trebuie un Putin.

Mă văd în metrou de mana cu fi-miu, printre cururi si boxeri explicandu-i ca e o sărbătoare si oamenii isi lasa pantalonii acasa pe data de 10. 

Iar el o sa ma întrebe, normal, de ce?

Ce sa ii raspund?

Poate ca sunt eu idioata, sau lipsita de ocupatie cum ma acuză unii, si imi tot fac probleme de genul asta.

Daaa, eu sunt nebuna care isi face griji in legatura cu explicatiile care va trebui sa le dea in anii ce urmeaza.

De ce oamenii umbla fara pantaloni la metrou, de ce nenea e rujat si îmbrăcat în rochia mamei lui, de ce tanti alea doua se pupa.

Mie imi e usor sa imi explic mediul înconjurător. 

Strâng din dinti si imi imaginez ca am o mitraliera.

Dar cum o sa fac cu Luca? Lui nu ii pot da mitraliera. Tac'su zice ca nu are voie cu arme si nici sa înjure. Doar ăăăă steaua.

Si nu merge moneda cu: "atunci cand o sa fie mare o sa stie mai multe decat tine"

Nu e pe sufletul meu treaba asta.

 

calare pe penis

Gata! Oficial nu mai pot sa înghit. Nici cu lămâie, nici cu vodka, cu nimic. Nu mai intra...
Imi vine sa va pun la zid si sa va plesnesc peste fata cu un penis urias pana ziceti: " Nene! Iartă-ma"
Pai futu-va muma-n cur de gay people ce sunteti. aaaaaarrrgh ca imi alerga degetele pe tastatura si numa înjurături imi scapa printre dinti.
Cum mă??? Cum?
Mai dereglatilor si dezaxatilor huuuuuo.
Nu! Eu nu sunt de acord cu treaba asta.
Atata tam tam pt voi. Sa se legalizeze căsătoria intre sexe.
Bă, nici animalele nu se imperecheaza asa mă dobitocilor.
Si nu am auzit de adam cu adam si nici de eva cu eva.
Dereglatilor!
Eu nu înghit treaba asta. Punct!