eu cand n-am ce face, curat fasole.

Imi e mai simplu sa imi astern gândurile aici decat sa le împart cu oricine.
Si cine le citeste, sa fie sănătos!
Dezghiocand fasole mi-am amintit ca demult tare am primit în dar o floare. Cred ca era trandafir, nu mai imi amintesc. Stiu doar ca persoana care mi-a dăruit-o nu gresise cu nimic, eu nu făcusem nimic special, nu era sfarsitul lumii, nici macar nu se anuntase cutremur pentru zilele urmatoare.
A fost o surpriza plăcută. Si nu imi plac surprizele, fie ele si plăcute.
Nici nu stiu sa primesc flori. Ma fastacesc, rosesc si nu stiu ce sa fac cu mâinile.
Cred ca am reactionat ok atunci, nu mai imi amintesc.
Imi amintesc ca am simtit o căldura in suflet fata de daruitor si momentul respectiv.
Dupa aia am tot primit flori. Fie ca o scuza pentru întârziere, fie pentru o supărare, fie ca abia am cunoscut niste oameni, fie de ziua mea.
Nu imi amintesc o alta întâmplare ca aia. Sa ma surprindă cineva cu o floare fara niciun motiv. Si nu pentru ca's femeie, pentru ca e frumos sa oferi flori.
Eu am oferit flori si bărbatilor, treaba lor ce au simtit atunci si ce au facut cu mâinile, eu m-am simtit bine oferindu-le.
De ce mi-am adus aminte de asta tocmai când eram cu mâinile în fasole? Habar n-am.
Sau poate stiu dar nu sunt dispusă să împărtăsesc atat de mult. Uneori nici cu mine nu sunt foarte sincera.
Sincer ar fi sa zic ca ceva in mine doare. Nu stiu exact ce. E ca atunci cand mergi la doctor si ii zici ca te doare burta. El te intreaba unde?
Nu sunt blocată in ce a fost. Ma intorc din cand in cand in trecutul ce l-am lăsat in urma. Mai sterg praful pe acolo, mai ma asez pe un fotoliu mâncat de molii si mai citesc unele randuri.
Asta doar cand curat fasole, ca doar nu o sa ma apuc sa numar boabele.
Roberto!