Mi-e sufletul un lup batran de mare.
Trei mii de ani ii bat din greu la poarta,
Dar el priveste-n sine ca-ntr-o harta,
Si vede frumuseti nepieritoare.
Cu pipa-n coltul gurii langa prora
A strabatut furtuni nenumarate,
N-are carmaci si nu stie sa-noate,
Si-asteapta totusi marea aurora.
Matrozii intre ei spun ca-i zanatic,
Dar el nu-i baga in seama, nici nu-i crede.
Ce vede el nu orisicine vede,
De-aceea sta la bord ca un lunatic,
De-aceea sta, privind pe ganduri steaua
Ce straluceste-aprins in alba zare,
Si doar din cand in cand, ca o mustrare,
Isi muta-n coltul celalalt, luleaua...
Mi-e sufletul un lup batran de mare,
Trei mii de ani ii bat din greu la poarta,
Dar el priveste-n sine ca-ntr-o harta,
Si vede frumuseti nepieritoare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu