Cândva credeam ca ești rezultatul a ceea ce cred majoritatea despre tine.
Acum am învățat ca majoritatea nu contează mereu.
Atunci cand ai nevoie de o mangaiere, de o vorba buna, conteaza ca "majoritatea" sa iti fie aproape, sta in firea umana de a se vedea victima. Suntem toti si fiecare in parte victime. Cu greu vezi mai sus de atat, este nevoie de mult antrenament si de recunoastere.
Insa, atunci cand iti este bine si ai o stare de spirit buna nu conteaza cine este cu tine. Si vrei uneori sa imparti toata starea de bine, sa oferi si celor din jur, si majoritatea sa vada ce bine e sa fii bine, dar nu te deranjeaza prea mult daca majoritatea nu iti tin isonul.
Cei din jur vor crede ce vor despre tine si actiunile tale, asa a fost de cand lumea si pamantul!
De unde au acest "drept" nu cred ca o sa descoperim vreodata.
Nu actiunile, deciziile si statusuri de pe fb ne definesc. Suntem mai mult de atat.
Poate muzica, poate muzica...dar nici aici nu as baga mana in foc. Cunosc oameni cu un gust prea.. dulce in muzica si totusi sunt niste "ganditori". Atat de ganditori incat stii ca nu din versurile pieselor ascultate s-au inspirat.
De multe ori m-am intrebat daca deciziile luate sunt bune, daca ceea ce gandesc este un impuls al momentului sau sunt definita de ceva.
Mi-a fost frica de cand ma stiu de decizi. M-am fofilat, ca sa zic asa, in fata deciziilor. Niciodata nu am stiu sa aleg tabere, nu am stiu daca e bine sau rau, nu am gandit prea mult, sau poate am gândit prea mult. Mai tot timpul am pus pe altcineva, in afara de mine, in fata, ce ar crede, ce ar zice, cum ar fi...
In rarele momente cand am cutezat sa nu ma gandesc la altcineva in afara de mine, am facut numai tampenii, nebunii. Nebunii frumoase si vibratii inalte in celula fiintei dar cu sfarsit taragi-comic.
Stiu ca traumele si experientele traite te transforma, te educa intr-un fel sau altul. Stiu!
Stiu multa teorie.
La capitolul practica stau prost. Invat destul de greu din greseli.
Ma doare capul de vreo 2 zile, ma trezesc cu dureri de cap si din cauza durerilor de cap.
Se dau atat de multe lupte in capul meu si in toata fiinta mea, incat abia le duc. Sunt sigura ca de aici vin durerile mele de cap. Noroc ca exista ibuprofen.😂
Sunt zile grele si dure...care imi reamintesc in sine mea de povestea celor doi lupi, imi amintesc de poezii si carti citite, de filmele urmarite, de muzica ascultata si indragita, de nedreptare, durere si 1 milion de alte lucruri.
Realitatea asta care a venit peste mine este dura si mi-a rapit linistea ce o aveam acum 2 saptamani.
Multe lucruri nu vor mai fi la fel!
Multe nici nu sunt ceea ce par!
Indiferent de ce o sa vina stiu sigur ca nu vom mai fi la fel si ca majoritatea o sa se schimbe.
Opriti planeta, vreau sa cobor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu