titlu prost !!!

ma gandesc cum sa nu mai gandesc.
skippy zice ca bat campii si uneori cand nu zice asta ma loveste cum ca ar trebui sa ma opresc.
nici nu stiu ce vreau sa zic.
cred ca bat intr-adevar campii.
am fost suprinsa intr-un mod frumos de un amic.

uneori ma intreb daca omul asta chiar exista.
mai intru la el pe blog ca sa ma conving.

si parca tot mai incape indoiala.
mi-a facut un cadou frumos si atat.

a disparut.

pentru a nush cata oara.
ehh...

poate ca ar trebui sa ma obisnuiesc cu asta. sau poate nu ar trebui sa pun atata pret.
sau poate ar fi mai simplu daca n-as mai gandii atat.
nu pot sa vorbesc, nu pot sa scriu.
sunt clar si fara urma de indoiala retarda.
pe langa asta mai sunt si inimaginabil de insistenta.

cu mine si cu gandurile mele.
daca as fi in locul meu m-as lasa sa putrezesc!
un glob de sticla, plastic, ce vreti voi, m-ar ajuta enorm.
sau poate un pumn in ficat mi-ar face mai bine.
sau poate amandoua.
sau poate....nimic ??
am noroc uneori cu skippy ca ma trage de picior.

da-te jos de acolo!
sau poate nu e noroc?
ehh..
habar n-a.

da nici voi.

e greu sa fi eu!
lamaiule pe unde naiba iti umbla oasele?
si ce iti mai face inima?
spini ce iti sfasie carnea nestiind de ce ai ales acel drum.

de ce nu ai putut sa alegi calea usoara.
nu ma mai inteleg cu mine !!!
de ce ma trageti de picior atunci cand eu ma simt bine ??
aici ma pierd..
atunci numai inteleg ce trebuie sa fac.

si unde e locul meu.
o sa pun cate puncte de suspensie vreau, da?
...........................................................................
ajunge!
o sa incep altfel.
o sa imi schimb intreaga viata.

o sa cred ca pestii nu gandesc pentru ca cei de la discovery au demonstrat,

ca nu exista viata dupa moarte,

ca ne tragem din maimute si ca toate animalele reactioneaza din instinct.

numai zic de elefanti. nuuuuuu!!! o sa ii privesc ca pe niste simple animale.
n-am vazut niciodata un elefant, nu, n-am vazut.
dar si daca am sa vad vreunul vreodata, o sa il privesc ca pe un simplu animal. asa ca voi.
ajung sa fiu ca voi.

imi simt trupul ca si cum ar fi al meu.
probabil ca numai eu o sa inteleg asta...
nu conteaza.
lamaiule, iti multumesc !!
nu stiu ce ai pierdut tu, cand si de ce, nu stiu ce am pierdut eu, cand si de ce.

nu stiu de ce pun atatea puncte de suspensie...nu stiu nimic..
nu stiu de ce ma gandesc ca gandesc.
ar fi oribil sa nu fiu eu, dar poate ca e mai bine.
m-am dedublat, vorbesc cu mine..
hai va las...

ca poate vorba lu' skippy, bat campii!!!

ajutor!

si daca tot nu pot sa dorm, hai sa vorbim.

daca imi ceri sa iti spun de ce nu pot sa ma asez confortabil in pat, sa inchid ochii si sa pasesc pe taramul viselor, n-am sa pot sa iti raspund.
prea multe ganduri, cred.
as vrea sa pocnesc din degete si gandurile sa dispara.

puuffff.
ce ganduri?
multe, amestecate.
nu vreau sa ma gandesc ca gandesc.

nu, nu, nu !!!!
eu vreau sa incep sa scriu, dar nu pot grupa niste cuvinte care sa exprime ceva.

orice.
nu pot...
cuvintele care imi trec prin minte nu au legatura.

gat,

masa,

perna,

elefanti,

pesti,

suc,

frunze,

ace,

lamaie,

farfurie,

bricheta,

batran,

cumpara,

telefon,

spate,

scara,

paine,

servetel,

lumina,

masoni,

geam,

noapte,

muzica.
cred ca ajung..
parca au mai ramas cateva, dar ajunge.
nu ma descurc nici cu astea.
sa le combin cumva ca sa iasa ceva din ele.
parca nu ar avea legatura. si totusi au.
nu sunt random.
un shuffle m-ar ajuta.
poate ma ajutati voi.
de ce sa faceti asta pentru mine?
pentru ca am nevoie de ajutor.

atat.

mi-am recuperat tastatura.

頸部

si parca are literele in chineza.
o sa imi fie si mai greu acum.
si daca tot sunt random, atunci sa fie random.
picioarele vor sa ma paraseasca si nu stiu ce si cum sa fac ca sa le conving ca e un act de stupiditate.
si le-am promis ca daca se intorc sa imi arate un deget, o sa ma enervez foarte tare.

o sa le urmaresc o viata intreaga. incercand sa ma razbun, macar asa capat si eu un scop in viata.
de planeta nu reusesc sa scap, ma urmareste mereu.

si incep sa cred ca toti au o planeta care pluteste in partea dreapta, deasupra umarului.

de fapt nu dreapta ci stanga. sau nu stiu.
si daca tot e random, sa fie random.
visand 1000 de elefanti ma intreb cum de au incaput toti intr-un vis??
visez noaptea ce fac ziua sau noaptea fac ce visez ziua?
nu ma mai inteleg cu mine!
cum as putea?

nu reusesc sa port o discutie cu nenorocitele astea de picioare,

adica am incercat, dar in zadar.
nu ma asculta.
ma intreb care dintre ele e capul rautatilor.

mmm..
cred ca stangul i-a zis lu' dreptu':

hai frate sa plecam de la asta ca e praf.

vezi si tu ce viata de cacat ducem cu ea, eu zic ca n-are rost.
numa stangul e de vina.
intr-o buna zi or sa ma paraseasca toate.

pana si ficatul.

o sa se tarasca lasand o dara murdara, ca un melc.

o sa imi arunce o ultima privire si un scuipat de culoare verde si urat mirositor.
o sa raman cu gatul.

pe asta si sa-l arunc si tot nu pleaca. nu ma lasa.

nu imi foloseste la nimic, adica dupa ce m-au lasat toate ce sa fac cu gatul ?
nu intelege!

nu vrea sa plece si cu asta basta!!!
o sa raman cu gatul si cu planeta.
ehhh..

sa privim partea buna. macar nu`s singura.
unii inca mai cred ca au picioare, maini, ficat, stomac, INIMA.
mai bine recunoasteti.

N-AVETI NIMIC!!!

nu mai am tastatura !!!

nu!

nuuu, n-are rost..

la ce bun, cu ce scop si ce folos??

pentru cine? si de ce?

omorandu-mi gandurile ca sa scap de ele...le gasesc aici.

in fiecare post, la fiecare click.

nuuu..

n-are rost!

imi voi scuipa de fiecare data gandurile.

macar asa calcati in flegma intinsa pe jos si o veti purta mai departe.

macar asa se duc gandurile mele...departe si cat mai departe.

am tastatura murdara...

as putea sa scriu cele mai triste cuvinte..

as putea sa vars o lacrima plina de amaraciune.

nu ma intreba..

nici eu nu stiu.

si nici nu vreau!

tristete cu zambetul pe buze ?!?

cat de blestemat sa fii ?

lemon...

unde sunt oamenii cand ai nevoie de ei ???

unde sunt eu cand au nevoie de mine ??

vad zilnic trupuri ce umbla pe strada, gata sa te darame ca sa isi atinga scopul.

care scop??

nu stiu.

n-am mai vorbit cu tine de un secol.

se pare ca m-ai pierdut in imaginatia ta.

te rog sa nu te transformi intr-unul dintre trupuri.

cine nu are batrani sa-si cumpere !

ma uit in jurul meu si ma ingrozesc.

probabil stiti si voi, vedeti si voi.

mi se face pielea de gaina mai rau ca atunci cand mi-e frig cand vad cati batrani cersesc.

oameni cu carte, munciti, care au ani de munca in folosul societatii.

oameni care in mod normal nu ar cersii.

se indreapta spre tine, te privesc din cap pana in picioare cu o privire blanda si putin rusinati, dupa care cu lacrimi in ochi iti cer 1 leu sau 50 de bani.

pentru o paine si pastile..

oameni care au muncit o viata intreaga pentru societatea asta.

care au sperat ca atunci cand vor iesi la pensie vor avea timp de odihna, relaxare. care si-au sacrificat viata si timpul liber pentru o pensie buna.

ar putea fi bunica sau bunicul meu in locul lor, bunica sau bunicul tau.

care pleaca de acasa catre piata si pe drum cerseste cate un leu.

oameni care au muncit din greu, care au luptat pentru democratia noasta, mult prea prost inteleasa de unii.

mi se zguduie intreaga fiinta cand privesc in ochii lor plini de lacrimi.

in mod normal nu dau bani la cersetori.

dar zilele trecute asteptam un prieten la o intersectie cand un batran ne-a rugat din inima sa il ajutam cu...un banut.

nu cred ca omul ala s-ar fi dus la prima carciuma cu banii stansi din cersit.

vad batrani iesiti pe strada.

indurand frigul de afara pentru 2-3 lei.

oamenii care au muncit o viata intreaga pentru tara, pentru noi.

ma trece un sentiment de rusine.

pun capul in pamant, mi-e greu sa ii privesc.

nu vreau sa ma gandesc ca ar putea fi bunicii mei in locul lor.

nu vreau sa ma gandesc ca statul dintr-o amarata de pensie a taiat jumatate.

cu ce sa traiasca?

cu ce sa se intretina?

unde este acum viata linistita de la pensie?

mi-e mila de ei si as vrea sa ii ajut pe toti.

nu pot.

si asta ma doare.

ii vad zilnic si as vrea sa nu ma mai gandesc la ei.

sa imi pun problemele mele, numeroase, pe primul loc.

imi amintesc de bunica care de fiecare data imi strecura in buzunar ceva banuti sa-ti iei o ciocolata...

cum pot eu sa ii ajut acum?

cand abia reusesc sa ma intretin?

nu vreau sa incurajez cersitul.

dar oamenii varstnici cu care ati putea sa va intalniti pe strada cerandu-va 1 leu, ar putea fi bunicii mei.

si invers.

care cersec 1 leu pentru pastile, pentru o paine.

sunt oamenii care au muncit pentru noi.

pentru un trai mai bun.

si care nu s-au ales cu nimic !!!

Nirvana - Dumb

wish!