Gă_si_tă

LA: -NU MAI GASESC RIMA. CE ZICI DE: PRIN TIMPUL CE DESPARTE TE PETREC.

EU, CEL DE DEPARTE,
CE TE-AM CONDUS, CAND CU UN DRIC ALB,
CAND CU O NEAGRA BUBURUZA,
SI TE-NTREBAM DAC-AU IESIT URZICILE, PE LANGA PRAPASTIE TRECAND ATAT DE-APROAPE,
APOI OPREAM IN NOAPTE SA PLANGEM SUB REFLECTUL LUNII CEL ROZALB,
TU ERAI LO-VI-TA… DE CONSTIINTA MEA OBTUZA.

EU, CEL CE TE INVARTEA-N POIANA, IN CEATA,
CU O EXPRIMARE MUTA, INTR-UN RITUAL SECRET,
CA SA TE LAS AMETITA SI SA FUG SPRE ALTA VIATA,
PE CARE AI GASIT-O IN POEZIILE-MI DIN CAIET.

EU SI CU MUNTII DIMINEATA, ACOLO S-A OPRIT TIMPUL IN LOC,
NU MAI E NIMIC, NICI CNEAZ, NICI TASHA SI NICI RATA,
AM FOST PLECAT, M-AM DEPARTAT DE TOATE, DAR M-AM INTORS. FARA NOROC.

TU, CEA CARE VREI SA FI DE DEPARTARI APROAPE,
TU, CEA CARE S-A REGASIT IN SCRIS,
TU, CEA DIN FLUTURI, CE PLIMBA ELEFANTUL,
PRIN TIMP CUM AI TRECUT?
CE NU STIU.

SEMNAT, ALA.

Povestea Ariciului

Mi-a murit bunicul.
L-am ingropat si l-am oferit Cerului cu cele mai fierbinti lacrimi.
Nu am crezut ca pot sa plag atat, nu l-am plans numai pe el. Mi-am plans durere ascunsa in suflet, durere pe care o stiam doar eu si o caram dupa mine.
A fost momentul sa o eliberez.
A trecut un arici prin fata portii, ziua la orele pranzului, in timp ce asteptam sa il aduca acasa.
Nu doar a trecut, s-a oprit si m-a privit fara teama unui animal in fata omului, zambea.
Nu am mai vazut arici ziua, nu am mai vazut arici viu din copilarie.
Sunt impacata sufleteste si am inima mai mare, mai buna si dulce, am doi bunici ce sunt impreuna in Cer si ma privesc de sus.

Odihneste-te in pace Om bun si frumos ce ai fost!

Cai verzi pe pereti

Nu mi-au placut niciodata cartile cu printi calare pe cai albi si printese salvate.
Făt Frumos isi bate caii, Aladdin e ţigan,
Alba ca Zapada e o beţivă, Cenusăreasa o party pooper, Aurora cu crizele ei de catalepsie.

https://youtu.be/A25Ww5SRsXQ

Ay, ay, ay, ay... morena

Asa cum zicea odata ala cu chitara caruia nu ii lipseau femeile, banii si amorul, asteptarea este mama tuturor frustrarilor.
Nu il vad eu pe el un profund, cine stie unde a auzit si el si i-a picat la ţanc.
Asa ca mie acum!
Si am decis, eu cu mine, in mine, sa nu mai astept!

Poezie lo_vi_tă

Tu cel de departe,
Ce m-ai condus adesea-n buburuză,
Cand amandoi priveam spre lună si noaptea era uneori...confuză.
Tu, boss, ce ma alergai prin ceaţă, nedumerit ce stari te trec, eu te-am pierdut cumva in alta viata,
Nu mai gasesc rima.

Tu si cu muntii dimineata, cand timpul se oprea putin in loc,
Tu cu Cneaz, cu Tasha si cu...raţa,
Esti tot acolo si stai pe loc?

Ma poti suna de la sw, la orice ora, ca-ntotdeauna

Mi-e dor de tine toata si din putinul timp pe care tot incerc sa ti-l fur nu ma satur.
Simt ca te pierd printre amintiri si cumva eu stau pe loc in timp ce tu alegi sa mergi.
Ma simt amenintata si cumva imi e frica de toate weekend-urile, petrecerile si paharele sparte.
Sau poate ca ma simt asa doar pentru ca ma scald in ape mai agitate.
Stiu ca o sa te gasesc mereu si tu stii ca eu o sa fiu mereu.
Nu apuc niciodata sa ma satur, si as mai avea atatea de zis si tu la fel.
Si mi-am promis sa o fac lata cu tine, si am facut-o, dar nu a umplut golul prafuit de atata vreme.
Unde sunt zilele alea in care nu tineam cont ce zi e?😅
Uitam intentionat ca e, nu stiu, miercuri si ne simteam bine cat pentru un concediu de o saptamana.
Ce zici acolo, daca sunt geloasa?
Tu ce crezi?
Miroase a gelozie, nu?
Ma lasi sa fiu geloasa pe tine, te rog?
O sa te iubesc si mai mult😂
Am crescut mari si a trebuit cumva sa ne si maturizam, nu?
Eu sa devin din paranoia fara leac, (remember metrou), o femei de casa, responsabila si plina de intelepciune si rabdare, inca nu stiu daca am ajuns pana acolo, te sun mai tarziu sa iti zic..
Tu te-ai responsabilizat prea mult, lucru ce te prinde foarte bine.
Chiar daca amintirile noastre sunt vechi si prafuite, ca si cutia daruita de tine peste care am dat intamplator, eu le simt arazand in inima mea.
Te iubesc, femeie!
Nu, nu in sensul ala!

La multi ani!

https://youtu.be/-mmgzbCF1G8

I-am împlinit degeaba

Vaaai!
Vai! Vai!

Las pe mâine ce pot face azi

Acum ca mai sunt doar câteva zile realizez ca a mai trecut un an.

În curând o sa împlinesc habar n-am cati ani, 32, 33 sau 34, una din cifrele astea, îmi e lene sa calculez 1985-2018.

Și Luca va împlini 5 ani, woooww, 5 ani.

Ar trebui sa îmi fac o lista cu to do pentru anul ce vine, asa m-a învățat pe mine cineva drag.

Nu am făcut niciodată, mi-ar plăcea dar nu sunt genul. Abia dacă pot tine pasul cu viata, nu mai am nevoie și de niște lucruri musai de făcut.

Nu cred ca m-ar motiva niște chestii puse pe hârtie, am nevoie de mult mai mult.

Și nici nu știu cu ce as putea sa încep.

Sa încep cu ce îmi doresc, cu ce as schimba sau cum?

Când încep? Din ianuarie sau aștept primavara? 

Adevărat, nu îmi place iarna!

Și primăvară am o grămadă de treaba, ma ridic și eu la viata ca firul de iarba, nu știu dacă am timp sa ma ocup de ceea ce vreau sa schimb și ce îmi doresc.

Pot sa amân pana vara? Vara la lăsatul serii când astept răcoarea as putea sa ma ocup de niște schimbări.

În toamna începe grădinița, am o grămadă de treaba nu știu daca am timp.

Întâlniri importante, mame disperate, educatori curioși, dosare, diagnostice, ce face, ce nu face, dacă face de ce face...

Am zis deja ca nu îmi place iarna, nu?

Am văzut și cazuri în care treaba asta cu to do-ul pentru next year a funcționat.
Cumva motivați au reușit sa bifeze câteva din lista.
Trebuie sa fac si eu o lista!
Trebuie!
📝

Crăciun fericit!