Am văzut cândva un geam de tren crăpat. Am calatorit mult cu trenul.
Un sfert din viata.
Fusese lovit cu ceva dur, ceva ce l-a transformat în mii de bucatele mici, parca erau cristale adunate în jurul locului unde a fost izbit. Fusese lovit tare, cu toată forța și totuși stătea acolo, crăpat, continuându-și călătoria.
Imaginile derulându-se prin ele erau mai interesante, fascinante, iar ochii transmiteau fragmente de gânduri către creier.
Fiecare bucățică transmitea o alta nuanță de culoare, creierul încerca să construiască o imagine a ceea ce se derula afara, însă ochii trăiau o lume a lor. O lume fragmentata.
Am multe amintiri din tren.
Am multe ore privite pe geam. Am multe gânduri aruncate în boscheții de langa șine.
Priviri către nicăieri.
Am multe trăiri privite prin geamuri.
Geamuri aburite pe care trasezi cu degetul, involuntar, o linie, un cerc și continui o vreme asa, la sfârșit, admirând capodopera și întrebându-te cu ce seamănă.
Geamuri murdare prin care încerci sa deslusesti claritatea formelelor ce te-nconjoara.
Geamuri fumurii care îți obtureaza realitatea.
Geamuri curate care îți arunca în ochi realitatea și prin care privești ca la microscop.
Un geam prin care îți arunci gândurile, săgeți către nicăieri, înfipte în realitatea de afara.
Ochii sunt foarte concentrați urmărind imaginea derulata afara, iar creierul lucrează intens încercând sa tina pasul cu viteza imaginilor derulate, corpul este inert, respirația încerca să țină pasul și controlul, iar sufletul arunca săgeți. Săgeți către nicăieri.
~
Stau spate în spate cu el.
Nu îl vad.
Simt doar o presiune care aproape frige pe jumătate din spate, e liniște în jur și târziu în noapte, prin geam se vede doar o raza a luminii de afara.
Vad doar formele din jur, încercând sa deslușesc umbrele, iar creierul meu lucrează intens pentru a oferi un răspuns spatelui din spatele meu.
Aud doar respirația controlata și mici sunete fragmentate, foșnet de așternut prea tăvălit de gânduri, saliva înghițita, trosnet de oase.
Ochii cauta, alearga, se zbat. Vor sa vadă, sa cerceteze, sa judece.
Nu am văzut nimic și săgețile trase s-au întors către mine.
Singura ținta deslușita în noapte.
Stardust!
