plutesc pe un gand.
ma duc departe cu el.
zburam impreuna.
il prind de mana si il tin strans.
e al meu. e gandul meu. cel care imi arunca o pata de culoare in plina fata.
e lila..
miroase bine, proaspat. probabil levantica.
il intreb, incotro?
nu imi raspunde.
ma trage in adancurile pamantului.
printre radacini.
ezit..
nu vreau sa merg.
insista.
mirosul se schimba. e ranced.
lila-ul se transforma in maro.
inchis...mai inchis.
e rece.
si intunecat.
sinistru.
dar totusi simt ca apartin acelui loc.
ceva de acolo ma face sa ma simt ca acasa.
ma uit la mana.
e goala. simt unghiile cum imi patrund in palma.
mana gandului...m-a parasit.
si el la fel.
sunt singura si nu stiu incotro.
tip, urlu, plang, imi rup carnea cu unghiile.
nimeni nu ma aude.
sunt singura...
incotro??
ma obinuiesc cu racoarea, desi mi-e frig.
incep sa intrezaresc.
dar totusi incotro??
sunt puternica!...imi zic.
o sa ies din asta, o sa trec peste.
incep sa blestem gandul.
din vina lui sunt aici.
imi fac planuri.
daca il mai prind. o sa il sugrum.
sau nu..
mai bine tratez totul diplomatic.
ma poate ajuta.
merg fara sa imi dau seama.
picioarele desculte sunt pline de rani.
ma dor..
ma asez.
mi-e frig.
ce buna ar fi o tigara. as avea putina lumina. si putin din toate, poate.
uit de locul in care ma aflu.
in minte am doar marea, soarele si nisipul fierbinte.
imi vine sa vomit.
ma aplec.
inchid ochii.
lesin.
ma trezeste un gust ciudat.
sarat..
sunt uda toata.
ranile ma dor.
ma ustura..
ma uit in jur.
sunt pe o plaja.
e bine, cald.
mult soare.
ma joc cu nisipul.
ridic castele.
ma balacesc in apa.
privesc marea.
mi-e foame.
ce buna mancare face mama.
mi-e dor de mancarea ei.
obosita inchid ochii...
ma trezeste mama.
atipisem la masa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu