Nu îmi place să împart salata verde!

De la magazin și până acasă mă gândesc cu ce sa o combin.
Mănânc mult desi nu arat.
Mult și des.
Și când ajung acasă îmi e foame, chiar daca am mâncat o ciocolata întreaga cu Luca pe drum înspre casa ( mai mult eu, că sunt mai mare).
Mănânc orice atâta timp cât merge cu salata verde, daca nu, gătesc ceva ce merge cu salata verde și se gătește repede.
Nu că nu știu să fac mâncare, că știu, dar mă grăbesc pentru că îmi e foame.
Mă pregătesc să o prepar și cumva îmi calculez porțiile, 3 la număr, uneori 4.
Și în timp ce încerc să îl conving pe Luca să mănânce și fac că toate cele și vin toate avioanele și asteroizii din univers, salata mea dispare.
De cele mai multe ori rămân câteva frunze îmbibate în suc de lamaie, fix ce nu îmi place.
Indiferent de cantitatea cumva nu se ajunge.
Vreau un castron de salata doar pentru mine, să mănânc până pic pe spate.
Măcar odată pe săptămână!