Macaroane cu branza

Nici nu știu ce sa scriu!
Nici nu știu dacă vreau sa scriu ceva anume, oricum e haos.
As vrea doar sa mai stau puțin treaza sa vad dacă el e bine.
Din vinovăție, din regret, din mila, de cald, de sete, de prea obosita, de nervoasa, de neajutorata, de frica, de frustrata nu mai știu din ce sunt clădit acum.
Nu mai știu exact ce simt, încerc sa fiu optimista.
Încerc sa ii explic și știu ca ma înțelege dar e greu de acceptat.  E greu pentru mine, adult, de acceptat condițiile, restricțiile.
Pentru el e și mai dificil!
Se scarpina în somn și mârâie deranjat.
Știu ca vrea acasă, mi-a repetat atât de des încât nu mai știu ce sa ii zic.
Ce lungi sunt zilele grele.
Mi-e somn dar îmi e frica sa adorm.
Mai trag de mine și de ochi deși știu ca dimineața va fi foarte greu, măcar va fi ziua.
As manca simt nevoia sa ronțăi ceva, dar nu vreau sa ii deranjez.
Patul asta mic de 25 de lei scârțâie îngrozitor, parca ar fi de lemn.
Tresare în somn după care începe sa se scarpine, cumva între cele doua punți.
Am început sa ma scarpin și eu.
Ma gândesc acasă și la cei de acasă, sa ma liniștesc cumva, sa ma oftic ca nu sunt cu ei, sa ma gândesc ca greu ma convingeam sa mai stau treaza ca e plăcut și mi-e bine, sa îmi ocup mintea cu fel de fel.
Ma gândesc la stele și la planete, nici nu ma pasionează, ma uit la adidasi deși nu o sa îmi cumpăr curând vreo pereche.
Am încercat sa ma uit la serial, nu reușesc sa urmăresc acțiunea, in mine se dau lupte mai mari.
Fac pipi și patul asta scârțâie îngrozitor!