Am o stare de toamnă.
Nimic nu imi convine.
Nimic nu ma atrage.
Azi mi-am făcut timp și am stat prin gradina, cu florile mele, plictisite și ele de vreme, cu mintea la planurile mele satule de timp.
Cu sufletul la mare.
Și in timp ce tai florile ofilite și te gândești la nisipul de pe plaja te poți rănii. La picior.
Am o stare de toamna.
Curând începe școala.
Și fug cu gândul la mare.
In 30 de ani planeta noastră nu va mai fi locuibila.
Am auzit la știri.
Mi-e dor sa rad sa mi se vadă gingiile.
Astenie și vampiri energetici.
Cumva trebuie sa îmi găsesc linia de plutire.
Cumva.
Mi-e dor de Luca.
Abia aștept să-l vad.
2 săptămâni e mult. Nu a mai stat niciodata atât.
Vreau sa terminam odată sufrageria.
Vreau sa vina vara. Sa fie mâine 1 mai și sa vad lumea agitata cu mici și bere și bucuroși ca sunt liberi.
Sa ascult planuri de mers la mare.
Sa îmi fac planuri.
Vine tabla înmulțirii!
Și nu vreau!
Vreau sa ma plimb prin nisip și sa nu vad oameni.
Sa ascult marea și sa ma înec în mine.
"Mi-e sufletul un lup batran de mare"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu