eu cu mine si gandacul.

ma simt ca un gandac, gata sa fie strivit. gata sa fie calcat in picioare. ca un sinucigas care asteapta ca funia sa se stranga din ce in ce mai tare.
sentimente ciudate.
iubesc viata, de aceea ma zbat sa fug din calea piciorului care ma urmareste.
sa incerc sa nu las funia sa ma sugrume.
privind in jur la oamenii ce imi sunt aproape imi dau seama ca nu cunosc pe nimeni, ca toti sunt niste straini, niste simple fiinte umane.
vreau sa fug de lume, sa nu vad, sa nu aud si in acelasi timp imi doresc sa am multa lume in jur. sa fiu inconjurata de o masa de oameni. care sa ma asculte si sa ma inteleaga. cu care sa pot comunica.
uneori am impresia ca nu sunt facuta pentru lumea asta. stiu ca sunt multi ca mine care simt acest lucru.
incerc sa inteleg si in acelasi timp, sa traiesc, sa respir, sa ma bucur de lucrurile marute. de mirosul florilor, de primele raze ale soarelui, de mirosul cafelei dimineata.
dar aceste mici lucruri imi provoaca o bucurie mult prea mica, care nu reuseste sa imi acopere golul.
gol facut de ciudatul sentiment de gandac.

foarte tare.

Când ţi-o fi lumea mai dragă, să-ţi pice dreapta beteagă
şi s-ajungi, la cap de pod, cerşetor, slut şi nărod.
Din puterea ta a plină, suptă de vreo curviştină,
să rămâi sfrijit ca paiul,urle-ţi versul ca buhaiul,
limba să ţi se-mpletească, să vorbeşti pe păsărească,
să te topeşti de-a-n picioare, galbin, ca o lumânare!

o strofa din blestem, de miron -radu paraschivescu.

cantam!

Nu putem vedea toti cerul ca un astronom, pamantul ca un geolog, florile ca un botanist, norii ca un meteorolog, pasarile ca un zoolog. Am face din univers un Larousse enorm. Trebuie, probabil, sa existe pe lume si diletanti, a caror singura specialitate e melancolia. Si, evident, eu fac parte din ei.

Oricât de frumoasă ar fi o melodie, vine o clipă când ea e acoperită de tăcere.

Ceea ce nu vedem ne vede. Ceea ce nu simţim ne simte. Ceea ce nu ne lipseşte ne aparţine.

Vai de cel care după ce deschide uşa camerei seara nu are cui spune: "Bună seara".

În iubire eşti independent de timp ca şi-n copilărie.

Dragostea seamănă atât de bine cu lipsa ei încât uneori se confundă.

Cine se caută pe sine, găseşte lumea, cine caută lumea, se găseşte pe sine.

Da, sunt recunoscător că exist şi disperat că va veni o vară în care nu voi mai putea să urmăresc cum înnegreşte lumina chiparoşii la amiază, nu e firesc la vârsta mea? Mă doare tot ce iubesc acum, pentru că presimt în orice frumuseţe sfârşitul, dar poate că aşa arată adevărata iubire. Bucură-te de acest dar vremelnic, strigă o voce în mine. Căci nu există decât daruri vremelnice.

Ziua e prea scurtă, domnule, soarele prea puţin. Cerul e plin de nori, fericirea o simplă vorbă. În fine, dracul să le ia pe toate. Că zeii te pedepsesc exact cu calităţile cele mai frumoase pe care ţi le dăruiesc.

Cum să explic, oare, de ce cred că nu poţi să iubeşti viaţa şi să rămâi nepedepsit? Sigur, aş putea spune că zeii care ne-au creat au fost sadici. Ne-au dat capacitatea de a iubi, ştiind că, astfel, vom descoperi singuri suferinţa. Dar mă îndoiesc că zeii sunt de vină.

Ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată.

Bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care se mulţumeşte cu cel mai puţin.

Cred că aş putea să înşir câteva sute de mirosuri ale ierbii, în funcţie de ceasurile zilei, de ploaie, de soare, de anotimp, de pământ, de umbră, de înălţime, de gradul de umezeală ori de uscăciune. Aş putea deosebi acum, bănuiesc, cu ochii închişi murele oloage de murele crescute în tufe, foşnetul unui fag de foşnetul unui brad. În schimb, multe din cele trăite s-au estompat, lăsând în urmă goluri, ca într-o pădure arsă pe jumătate. Această descoperire mă obligă să admit că memoria mea seamănă acum cu o oglindă spartă, care-mi restituie frânturi de viaţă.

Iubirea e un sărut furat, un zâmbet inocent, o îmbrăţişare pătimaşă... şi un suflet smuls din piept...

Am iubit destul, acum mă odihnesc.

n-are importanta

ma incearca un sentiment de sila.
foarte urat.
si foarte respingator.

cel mai tare film...

fratilor !!!!
tarziu, recunosc am descoperit un film.
rusine sa imi fie !!!
merita vazut
va spun sincer.
merita vazut pentru cultura voastra generala,
pentru simplu fapt ca esti roman.
"HARTIA VA FI ALBASTRA".
asa se numeste.
pentru cei care l-au vazut
bravo voua
iar pentru cei care au trait acele vremuri
mult respect!

cu dedicatie

O să rămâi în mine şi după ce-o să pleci,
La fel de nepătrunsă, la fel de-mbietoare,
O insulă ciudată cu drumuri şi poteci
Ce nu duc nicăirea sărmana mea plimbare.

O să rămâi în mine şi când vei încerca
Să intri în pădure şi să te pierzi într-însa.
Vezi ! Urma ta săpată e în visarea mea
Şi pot, oricând îmi place, să umblu după dânsa.

Şi te-aş găsi chiar dacă n-ai vrea să te găsesc,
Şi te-aş afla oriunde te-ai ghemui hoţeşte.
Visarea mea e ca un condur împărătesc
Ce numai la piciorul tău zvelt se potriveşte.

O să rămâi în mine şi după ce-o să zbori
Din inima mea neagră, ca un canar din cuşcă.
Tristeţea mea ciudată te va ochi şi-n nori ;
Tristeţea mea ţinteşte mai bine ca o puşcă.

Şi te-aş zări oricâte costume ai schimba,
Oricâte măşti ţi-ai pune să nu te pot cunoaşte.
Visarea mea – din sute de mii te-ar descifra.
Tristeţea mea – din sute de mii te-ar recunoaşte.

"Csak azt akarom, hogy a füst gyom...=))"

pentru gogu..

la multi ani goguuuuuu !!!
te iubim si ne este dor de tine.
hai acasa :)
gogu, nu vii tu la noi sa iti facem un tort in forma de tzatze? poate nimerim de data asta :))
la multi ani, la multi ani,la multi ani,la multi ani !!!
sa ne traiesti!!!
pooopppppoopppoooopppp....