cum e cu spinii?
cred ca sunt in ei.
e aiurea.
nu pot sa il privesc pe cel care se indreapta fericit spre rai.
sunt jalnica, nu?
nu eu i-am pavat drumul.
eu doar am privit de acolo din spini cum merge el ca o scufita, zambind si sarind in sus de bucurie.
cand am citit prima data faza cu spinii, nu am putut sa imi imaginez sentimentul.
acum il simt.
sau mi l-am atribuit.
zi ceva...
orice.
sau nu mai zice!
ca imi provoci tot felul de stari.
poate eram doar dezamagita acum.
daca nu imi descria`i atat de bine unele sentimente.
offf...
cum trec eu peste zilele astea?
si cum sa fac sa dispara sentimentele astea?
sau macar cum naiba sa fac sa le pot percepe in asa fel incat sa nu ma doara?
2 comentarii:
Ti-as desena un rai si ti l-as pune in palma stanga, in mana dreapta ti-as pune pachetul cu tigari si as astepta sa iei singura o decizie...scufita ce alearga spre raiul ei inchipuit ar striga poate: blasfemie...dar cine suntem noi sa ascultam toti nebunii...nu esti jalnica...mai bine pune mana si aprinde-ti iadul ca ingheata toti ingerii astia cu aripi de carton...
daca as putea sa iau singura unele decizii..as renunta la strigat..
nu as mai urla de fiecare data cand ma lovesc de ceva care mi se pare mult prea....mult..
sunt un parazit...ce se hraneste din alti..
m-am folosit de "sfaturile" tale..pentru ca n-am fost capabila...
ti-am fumat tigarile...desi nu erau pe gustul meu..
cum sa imi aprind iadul cand nu am chibrit..?
Trimiteți un comentariu