HELL_O. AGAIN.

cateodata imi dau seama, si asta cam rar, ca sunt mult prea copilaroasa pentru varsta mea. care varsta, nu-ntreba.
multi zic ca asta ma caracterizeaza si ca sunt ok.
sunt de aceeasi parere si chiar daca ei nu ar fi zis-o eu tot as fi simtit-o.
multi incearca sa pastreze copilul din ei, facand eforturi inutile, care ii transforma in caraghiosi.
eu nu fac nimic, asa sunt eu.
caraghioasa din nastere.
multi cred ca sunt o zgubilitica, care e rupta de realitate si care traieste in lumea ei.
putini ma cunosc.
nu am cerut nimanui sa ma caracterizeze.
nu am nevoie, stiu cine sunt.
stiu ca uneori am iesiri necontrolate.
sincer, nimic nu-i controlat in viata mea. aici zace haosul.
un haos simpatic, care imi place, pe care nu l-as schimba cu nimic in lume.
imi place viata.
o simt si o traiesc, chiar daca nu dau prea multa atentie unor lucruri, asta nu inseamna ca nu le simt, ca nu le traiesc.
iubesc firea mea timida si mult prea atasabila.
iubesc faptul ca pot mirosi o floare chiar daca nu stiu ce denumire are.
ca pot sa rostesc un cuvant caruia nu-i stiu sinonimul.
iubesc ca simt gustul mancarii chiar daca e prea sarata.
asta e pentru toti cei care au impresia ca am cazut.
si ca nu ma mai pot ridica.
haide bah, haide!
pai daca vreti sa aflati ceva nou despre mine, ok, va spun eu,
SUNT BINE!N-AM MURIT.....DOAR AM UITAT.
uita omul la batranete, uita maica !

eu cu mine si gandacul.

ma simt ca un gandac, gata sa fie strivit. gata sa fie calcat in picioare. ca un sinucigas care asteapta ca funia sa se stranga din ce in ce mai tare.
sentimente ciudate.
iubesc viata, de aceea ma zbat sa fug din calea piciorului care ma urmareste.
sa incerc sa nu las funia sa ma sugrume.
privind in jur la oamenii ce imi sunt aproape imi dau seama ca nu cunosc pe nimeni, ca toti sunt niste straini, niste simple fiinte umane.
vreau sa fug de lume, sa nu vad, sa nu aud si in acelasi timp imi doresc sa am multa lume in jur. sa fiu inconjurata de o masa de oameni. care sa ma asculte si sa ma inteleaga. cu care sa pot comunica.
uneori am impresia ca nu sunt facuta pentru lumea asta. stiu ca sunt multi ca mine care simt acest lucru.
incerc sa inteleg si in acelasi timp, sa traiesc, sa respir, sa ma bucur de lucrurile marute. de mirosul florilor, de primele raze ale soarelui, de mirosul cafelei dimineata.
dar aceste mici lucruri imi provoaca o bucurie mult prea mica, care nu reuseste sa imi acopere golul.
gol facut de ciudatul sentiment de gandac.

foarte tare.

Când ţi-o fi lumea mai dragă, să-ţi pice dreapta beteagă
şi s-ajungi, la cap de pod, cerşetor, slut şi nărod.
Din puterea ta a plină, suptă de vreo curviştină,
să rămâi sfrijit ca paiul,urle-ţi versul ca buhaiul,
limba să ţi se-mpletească, să vorbeşti pe păsărească,
să te topeşti de-a-n picioare, galbin, ca o lumânare!

o strofa din blestem, de miron -radu paraschivescu.

cantam!

Nu putem vedea toti cerul ca un astronom, pamantul ca un geolog, florile ca un botanist, norii ca un meteorolog, pasarile ca un zoolog. Am face din univers un Larousse enorm. Trebuie, probabil, sa existe pe lume si diletanti, a caror singura specialitate e melancolia. Si, evident, eu fac parte din ei.

Oricât de frumoasă ar fi o melodie, vine o clipă când ea e acoperită de tăcere.

Ceea ce nu vedem ne vede. Ceea ce nu simţim ne simte. Ceea ce nu ne lipseşte ne aparţine.

Vai de cel care după ce deschide uşa camerei seara nu are cui spune: "Bună seara".

În iubire eşti independent de timp ca şi-n copilărie.

Dragostea seamănă atât de bine cu lipsa ei încât uneori se confundă.

Cine se caută pe sine, găseşte lumea, cine caută lumea, se găseşte pe sine.

Da, sunt recunoscător că exist şi disperat că va veni o vară în care nu voi mai putea să urmăresc cum înnegreşte lumina chiparoşii la amiază, nu e firesc la vârsta mea? Mă doare tot ce iubesc acum, pentru că presimt în orice frumuseţe sfârşitul, dar poate că aşa arată adevărata iubire. Bucură-te de acest dar vremelnic, strigă o voce în mine. Căci nu există decât daruri vremelnice.

Ziua e prea scurtă, domnule, soarele prea puţin. Cerul e plin de nori, fericirea o simplă vorbă. În fine, dracul să le ia pe toate. Că zeii te pedepsesc exact cu calităţile cele mai frumoase pe care ţi le dăruiesc.

Cum să explic, oare, de ce cred că nu poţi să iubeşti viaţa şi să rămâi nepedepsit? Sigur, aş putea spune că zeii care ne-au creat au fost sadici. Ne-au dat capacitatea de a iubi, ştiind că, astfel, vom descoperi singuri suferinţa. Dar mă îndoiesc că zeii sunt de vină.

Ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată.

Bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care se mulţumeşte cu cel mai puţin.

Cred că aş putea să înşir câteva sute de mirosuri ale ierbii, în funcţie de ceasurile zilei, de ploaie, de soare, de anotimp, de pământ, de umbră, de înălţime, de gradul de umezeală ori de uscăciune. Aş putea deosebi acum, bănuiesc, cu ochii închişi murele oloage de murele crescute în tufe, foşnetul unui fag de foşnetul unui brad. În schimb, multe din cele trăite s-au estompat, lăsând în urmă goluri, ca într-o pădure arsă pe jumătate. Această descoperire mă obligă să admit că memoria mea seamănă acum cu o oglindă spartă, care-mi restituie frânturi de viaţă.

Iubirea e un sărut furat, un zâmbet inocent, o îmbrăţişare pătimaşă... şi un suflet smuls din piept...

Am iubit destul, acum mă odihnesc.

n-are importanta

ma incearca un sentiment de sila.
foarte urat.
si foarte respingator.

cel mai tare film...

fratilor !!!!
tarziu, recunosc am descoperit un film.
rusine sa imi fie !!!
merita vazut
va spun sincer.
merita vazut pentru cultura voastra generala,
pentru simplu fapt ca esti roman.
"HARTIA VA FI ALBASTRA".
asa se numeste.
pentru cei care l-au vazut
bravo voua
iar pentru cei care au trait acele vremuri
mult respect!