george bacovia - ego

Tot mai tăcut si singur
În lumea mea pustie -
-Si tot mai mult m-apasă
O grea mizantropie.

Din tot ce scriu, iubito,
Reiese-atât de bine -
-Aceeasi nepăsare
De oameni, si de tine.

corydon

Sunt cel mai frumos din orasul acesta,
Pe strazile pline cand ies n-am pereche,
Atat de gratios port inelu-n ureche
Si-atat de-nflorite cravata si vesta.
Sunt cel mai frumos din orasul acesta.

Nascut din incestul luminii cu-amurgul,
Privirile mele dezmiarda genunea,
De mine vorbeste-n oras toata lumea,
De mine se teme in taina tot burgul.
Sunt Printul penumbrelor, eu sunt amurgul...

Nu-i chip sa ma scap de priviri patimase,
Prin parul meu vanat, subtiri trec ca ata,
Si toti ma intreaba: sunt moartea, sunt viata ?
De ce-am ciorapi verzi, pentru ce fes de pase ?
Si nu-i chip sa scap nici pe strazi marginase...

Panglici, cordelute, nimicuri m-acopar,
Cand calc, parca trec pe pamant de pe-un soclu.
Un ochi (pe cel roz) il ascund sub monoclu
Si-ntregul picior cand pasesc il descopar,
Dar iute-l acopar, ca iar sa-l descopar...

Celalalt ochi (cel galben) il las sa s-amuze
Privind cum se tin toti ca scaiul de mine.
Ha ! Ha ! Dac-ati sti cat va sade de bine
Sarind, topaind dupa negrele-mi buze.
Celalalt ochi s-amuza si-l las sa s-amuze

C-un tainic creion imi sporesc frumusetea,
Fac baie in cidru de trei ori pe noapte
Si-n loc de scuipat am ceva ca un lapte,
Pantofi cu bareta-mi ajuta zveltetea
Si-un drog scos din sange de scroafa, nobletea.

Toti dintii din gura pudrati mi-s cu aur,
Mijlocul mi-e supt in coreset sub camase,
Fumez numai pipe de opiu uriase,
Pe bratul meu drept tatuat-am un taur
Si fruntea mi-e-ncinsa cu frunze de laur.

Prin lungile, tainice, unghii vopsite,
Umbrela cu cap de pisica ranjeste
Si nu stiu de ce, cand plimbarea-mi prieste,
Cand sunt multumit c-am starnit noi ispite,
Din mine ies limbi si naparci otravite.

Din mine cresc crengi ca pe pomi, matasoase,
Si insasi natura atotstiutoare
Ea insasi nu stie ce sunt: om sau floare ?
Sau numai un turn ratacit printre case,
Un turn de pe care cad pietre pretioase ?


Sunt cel mai frumos din orasul acesta,
Pe strazile pline cand ies n-am pereche,
Atat de gratios port inelu-n ureche
Si-atat de-nflorite cravata si vesta.
Sunt cel mai frumos din orasul acesta.

diamantul

intr-o dimineata, inainte de rasaritul soarelui, un pescar s-a dus la rau. vazand ceva pe jos, s-a aplecat si a gasit un saculet cu pietre. a luat sacul si lasandu-si plasa de pescuit deoparte, s-a asezat si a asteptat rasaritul soarelui, pentru a-si putea incepe activitatea pe lumina.

plictisit, a luat o pietricica si a aruncat-o in rau. a luat apoi a doua pietricica, apoi a treia, bucurandu-se de pleoscaitul pe care le faceau cand le arunca in apa in tacerea profunda a diminetii.

a continuat astfel pana cand saculetul s-a golit.

treptat,soarele a inceput sa rasara. in saculet nu mai ramasese decat o singura pietricica.

vazand la lumina soarelui ce tinea in palma, inima lui aproape ca a incetat sa mai bata...

era un diamant!

aruncase in apa un saculet de diamante. nu ii mai ramasese decat unul.

a strigat, a inceput sa planga, dar era in zadar.

daduse accidental peste o comoara atat de mare incat nu i-ar fi ajuns o viata intreaga sa o cheltuiasca, dar din cauza intunericului a aruncat-o.

intr-un fel,putem spune ca pescarul a fost norocos, doar ii mai ramasese un diamant. din fericire pentru el, lumina soarelui a aparut inainte ca el sa apuce sa-l arunce si pe acesta.

cei mai multi oameni nu au nici macar acest dram de noroc. viata trece pe langa ei, iar soarele nu rasare niciodata, dimineata nu patrunde niciodata in vietile lor.

traind in intuneric ei arunca toate diamantele vietii, convinsi ca sunt pietricele

povestea copacului

se spune ca a existat odata un arbore batran si maiestuos, cu ramurile intinse spre cer. cand inflorea, fluturi de toate formele si culorile veneau de pretutindeni si dansau in jurul lui. cand facea fructe, pasari din tari indepartate veneau sa guste din ele. ramurile sale aratau ca niste brate vanjoase. era minunat.

un baietel obisnuia sa vina si sa se joace sub el in fiecare zi, iar copacul s-a obisnuit cu el si a inceput sa-l iubeasca. ceea ce este mare si batran se poate indragosti de ceea ce este mic si tanar, cu conditia sa nu fie atasat de ideea ca el este mare, iar celalalt mic. copacul nu avea aceasta idee, asa ca s-a indragostit de baiat. egoul incearca intotdeauna sa iubeasca ceea ce este mai mare decat el. pentru adevarata iubire, nimic nu este insa mare sau mic. ea ii imbratiseaza pe toti cei de care se apropie.

asadar, copacul s-a indragostit de baietelul care venea in fiecare zi sa se joace sub el. ramurile sale erau foarte inalte, dar el si le apleca, pentru ca baiatul sa le poata atinge pentru a-i mangaia florile si pentru a-i culege fructele. iubirea este intotdeauna gata sa se incline, egoul, niciodata.

daca incerci sa te apropii de un ego, acesta se va inalta si mai mult, devenind atat de rigid incat sa nu-l poti atinge. ceea ce poate fi atins este considerat a fi mic. ceea ce nu poate fi atins, cel care sta pe tronul puterii, este considerata fi mare.

asadar, ori de cate ori venea copilul, arborele isi pleca ramurile. cand micutul ii mangaia florile, batranul copac se simtea cuprins de un val incredibil de fericire. iubirea este intotdeauna fericita cand poate darui ceva, egoul nu este fericit decat atunci cand poate lua ceva de la altcineva.

baiatul a crescut. uneori, dormea in poala copacului, alteori ii manca fructele, sau purta o coroana impletita din florile sale. se simtea atunci de parca ar fi fost regele junglei. florile iubirii te fac intotdeauna sa te simti ca un rege, in timp ce ghimpii egoului te fac sa te simti mizerabil.

vazand cum baiatul poarta o cununa din florile sale, dansand cu ea, copacul se simtea fericit. il aproba cu ramurile sale, canta in bataia vantului.

baiatul a crescut si mai mult. a inceputsa se catere in copac, leganandu-se pe ramurile sale. ori de cate ori se odihnea pe ele copacul se simtea fericit. iubirea este intotdeauna fericita atunci cand altcineva se poate sprijini de ea, egoul nu este fericit decat atunci cand altcineva il reconforteaza.

timpul a trecut, iar baiatul a inceput sa fie apasat de alte indatoriri. avea ambitiile lui. trebuia sa isi treaca examenele, sa isi faca prieteni...de aceea, a inceput sa vina din ce in ce mai rar pe la copac. acesta il astepta insa cu o nerabdare din ce in ce mai mare, strigandu-i din adancurile sufletului sau: "vino,vino.te astept".
iubirea isi asteapta intotdeauna obiectul afectiunii sale. ea nu este altceva decat o continua asteptare. cand baiatul nu venea, copacul se simtea trist. singura tristete pe care o simte iubirea este aceea de a nu se putea impartasi cu altcineva, de a nu se putea darui. atunci cand se poate darui in totalitate, iubirea este fericita.

baiatul a crescut si mai mult, iar zilele in care trecea pe la copac au devenit din ce in ce mai rare. toti cei care cresc in lumea ambitiilor isi gasesc din ce in ce mai putin timp pentru iubire. baiatul a devenit ambitios prins in afacerile sale lumesti.
"ce copac? de ce ar trebui sa-l vizitez?"

intr-o zi, pe cand trecea prin apropiere, copacul i-a strigat:
"asculta! te astept in fiecare zi, dar tu nu mai vii pe la mine."

baiatul i-a raspuns:
"ce poti sa-mi oferi, ca sa trec sa te vad? eu imi doresc bani"
egoul este intotdeauna motivat, are intotdeauna un scop. iubirea nu are nici un scop. ea reprezinta propria rasplata.

uimit, copacul i-a spus baiatului:
"nu vei mai veni decat daca iti voi oferi ceva? iti ofer tot ce am."

iubirea nu tine niciodata nimic pentru ea. egoul o face, dar iubirea se daruieste neconditionat.

"din pacate, nu am bani. aceasta este o inventie a oamenilor. noi, copacii, nu avem bani. in schimb, suntem fericiti. crengile noaste se umplu de flori, apoi de fructe. umbra nostra ii racoreste pe cei incalziti. cand bate vantul, dansam si cantam. desi nu avem bani, pasarelele se cuibaresc pe ramurile noastre si ciripesc vesele. daca ne-am implica si noi in afaceri financiare, am deveni la fel de inraiti si de nefericiti ca voi, oamenii, care sunteti nevoiti sa stati prin temple si sa ascultati predici despre iubire si despre pace. noi nu avem nevoie de predici, caci traim tot timpul aceste stari. nu, noi nu avem nevoie de bani."

baiatul i-a spus:
"atunci, de ce sa vin la tine? nu am de gand sa merg decat acolo unde pot obtine bani. am nevoie de bani."

egoul cere intotdeauna bani, caci banii inseamna putere, iar aceasta este cea mai mare nevoie a sa.

copacul s-a gandit mult, dupa care a spus:
"atunci, culege-mi fructele si vinde-le. in felul acesta, vei obtine bani."

baiatul s-a luminat imediat la fata. s-a urcat in copac si a cules toate fructele copacului, chiar si pe cele necoapte. in graba sa, i-a rupt crengile si i-a scuturat frunzele, dar copacul s-a simtit din nou fericit. iubirea se bucura chiar si atunci cand este lovita. egoul nu este cu adevarat fericit nici macar atunci cand obtine ceva. el nu poate simti decat nefericire.

baiatul nu si-a dat nici macar osteneala sa-i multumeasca arborelui, dar acestuia nu-i pasa. adevarata sa multumire s-a produs atunci cand acesta a acceptat oferta sa de a-i culege fructele pentru a obtine bani in schimbul lor.

baiatul nu sa mai intors multa vreme. acum avea bani si era foarte ocupat sa obtina cu ajutorul lor mai multi bani. a uitat cu totul de copac, si astfel au trecut anii.

copacul era trist. tanjea dupa intoarcerea baiatului. la fel ca o mama cu sanii plini de lapte care si-a pierdut copilul. intreaga sa fiinta tanjeste dupa copilul pierdut, pentru a-l stange la piept si a se usura. cam la fel tanjea si copacul nostru. intreaga sa fiinta era in agonie.

dupa multi ani, baiatul, devenit intre timp adult, s-a intors la copac.

acesta i-a spus:
"vino la mine. vino si imbratiseaza-ma."

barbatul i-a raspuns:
"termina cu prostiile. faceam asemenea lucruri pe vremea cand eram un copil fara minte."

egoul considera iubirea un lucru prostesc, o fantezie copilareasca.

copacul a insistat:
"vino, mangaie-mi crengile. danseaza cu mine."

barbatul i-a raspuns:
"termina cu flecareala asta stupida! acum doresc sa imi construiesc o casa.i mi poti oferi o casa?"

copacul a exclamat:
"o casa? bine, dar eu traiesc fara sa stau intr-o casa."

singurii care traiesc in case sunt oamenii. toate celalalte creaturi traiesc liber, in natura. cat despre oameni, cu cat casa in care traiesc este mai mare, cu atat mai mici par in interiorul ei.

"noi nu traim in case, dar uite ce iti propun: imi poti taia crengile, pentru a-ti construi o casa cu ajutorul lor".

fara sa mai piarda timpul, barbatul a luat un topor si i-a taiat crengile copacului. din acesta a ramas acum doar trunchiul, dar el era foarte fericit. iubirea este fericita chiar si atunci cand ii sunt taiate membrele de catre cel iubit. iubirea nu stie decat sa daruiasca. ea este pregatita intotdeauna sa se ofere in intregime.

barbatul a plecat, fara sa-si mai dea osteneala sa arunce in urma macar o privire. si-a construit casa visata, iar anii au trecut din nou.

copacul, devenit acum un simplu trunchi fara crengi, a continuat sa-l astepte. ar fi vrut sa il strige, dar nu mai avea ramuri si frunze care sa poata canta in bataia vantului. vanturile continuau sa bata, dar el nu mai putea scoate nici un sunet. cu un efort suprem, sufletul sau a reusit sa rosteasca o ultima chemare:
"vino, vino, iubitul meu."

timpul a trecut, iar barbatul a imbatranit. odata,se afla prin apropiere, asa ca a venit si s-a asezat sub copac. acesta l-a intrebat:
"ce mai pot face pentru tine? ai venit dupa foarte, foarte mult timp."

batranul i-a raspuns:
"ce poti face pentru mine? as vrea sa ajung intr-o tara indepartata, sa castig si mai multi bani. pentru asta am nevoie de o barca."

fericit, copacul i-a spus:
"taie-mi trunchiul si fa-ti o barca din el. as fi extrem de fericit sa devin barca ta si sa te ajut sa mergi astfel in tara aceea indepartata, pentru a castiga mai multi bani. dar, te rog, ai grija de tine si intoarce-te cat mai repede. voi astepta de-a pururi intoarcerea ta".

omul a adus un fierastrau, a taiat trunchiul copacului, si-a facut o barca din el si a plecat.

acum, din copac nu a mai ramas decat radacina, dar el a continuat sa astepte cu nerabdare intoarcerea celui iubit. a asteptat mereu si mereu, constient insa ca nu mai avea nimic de oferit. poate ca barbatul nu se va mai intoarce niciodata. egoul nu se duce decat acolo unde are ceva de castigat.

odata, m-am asezat langa un ciot. acesta mi-a soptit:
"am un prieten care a plecat departe si nu s-a mai intors. ma tem sa nu se fi inecat, sau sa nu se fi ratacit. poate ca s-a pierdut in tara aceea indepartata. poate ca nici macar nu mai este in viata. o, cat mi-as dori sa aflu vesti de la el! ma apropii de sfarsitul vietii, asa ca tot ce mi-as mai doriar fi sa aflu vesti despre el. atunci as muri linistit. dar stiu ca nu ar mai veni nici daca mi-ar mai auzi strigatul, caci nu mai am nimic sa-i ofer, iar el nu intelege decat acest limbaj"...

o lacrima imi strabatu obrazul....nu m-a recunoscut...

povestire zen

un calator intalni un tigru. fugi,urmarit de tigru ajunse la o prapastie. se agata de corzile unei vite salbatice si isi dadu drumul in prapastie. tigrul il astepta sus.
omul privi in jos si vazu ca in fundul prapastiei il asteapta alt tigru. si doi soareci incepuse sa roada corzile vitei...
atunci, omul vazu crescuta intr-o crapatura a stancii, o fraga.
tinandu-se de corzi, se intinse si o culese.
o baga in gura.
ce gust minunat avea!

sarbatori fericite.

off...
tocmai ce am scapat de cel mai cumplit Craciun din viata mea.
de ce cumplit??
pai pe langa faptul ca nu am stat alaturi de familie, asa cum se obisnuieste, m-am gandit ca nu-i mare lucru, macar sunt cu prietenii, colegii, si m-am linistit singura, spunandu-mi ca se putea si mai rau.
ei bine m-am grabit.
mi-am imaginat ca o sa fie frumos, ca o sa stam impreuna si o sa ciocnim un pahar de ceva.
chiar daca nu bem, ca suntem in timpul programului, dar macar asa in spiritul sarbatorilor.
nu-i nimic, mi-am zis, trecem si peste asta.
nu bem, nu bem, e ok.
dar frate sa mananci in ziua de Craciun, cartofi prajiti cu o farama de carnaciori?
urat !!!
noroc ca avem un super sef (unul dintre ei), care se gandeste la toate, si care spre uimirea noastra a venit cu pachetelul pregatit de la bucuresti. fara a sta prea mult pe ganduri a impartit totul cu noi.
nu ma deranjeaza ca am lucrat in ziua de Craciun, si nu am revolt, sunt obisnuita.
de cand am intrat in alimentatie publica am facut un singur Craciun acasa, nu asta e problema, ci faptul ca chiar daca lucrezi intr-o zi de sarbatoare, ar trebui sa simti si tu sarbatoarea, ca doar esti om.
nu zic sa stai la masa, sa uiti de treaba, sau sa te imbeti, sau mai stiu eu ce, dar macar zece minute sa poti sa stai impreuna cu colegii, sa zambesti si sa le urezi Sarbatori Fericite. sa simti si tu ca e Craciunul.
m-a durut acest Craciun.
asa cum am mai zis am mai lucrat de Craciun, si de fiecare imi aduc aminte in mod frumos, zambesc cand imi aduc aminte de cele anterioare, de impodobirea bradului, de orantul salii..
asteptam nerabdatori invitatii sa vina, sa le uram Sarbatori Fericite, sa ii vedem cat de incantati sunt de ornamente si de prezenta noastra, sa le zambim cu caldura, sa nu fie doar zambetul profesional impus. sa le aratam ca chiar daca nu suntem acasa impreuna cu cei dragi putem impreuna sa sarbatorim cele mai frumoase sarbatori, ca la final sa devenim prieteni, si sa ne mai intalnim si la celelalte sarbatori, sa ii primim cu o imbratisare, ca si cum ne-am cunoaste de o viata.
m-a deranjat foarte tare faptul ca invitatii nostri nu si-a rapit macar 5 minute din timpul pretios sa ne multumeasca si la sfarsitul serii sa ne ureze sarbatori fericite, si macar din politete sa ne spuna ca, spera ca celelalte sarbatori sa fie la fel de frumoase.
nu stiu cat de bine am descris ce am simtit eu Craciunul asta, nu conteaza oricum, sunt optimista si astept cu nerabdare revelionul.
va doresc Sarbatori Fericite pline de caldura, dragoste si bucurie.
si in numele colegilor mei tin sa ii multumesc lui mitus care si-a impartit cei 2 carnaciori si zuppa inglese cu noi.
a, si sa nu uitam de cozonacul minunat facut chiar de el.
multumim ca ne-ai fost alaturi, stim ca ti-a fost greu fara familia ta, speram sa-ti fi umplut noi golul, si speram sa-ti doresti sa mai petreci sarbatorile alaturi de noi.
daca raspunsul e da, de revelion aducem noi mancarea ;)
multumim pentru tot !

normal?

am ramas nauca dupa ce am iesit intr-o seara cu niste prieteni la un suc. dintr-o discutie intr-alta am ajuns sa vorbim despre cadavrele de la morga. pai nu ar fi mare lucru de vorbit despre asta, m-am gandit eu, sunt doar niste oameni morti.
dar...
cand afli ca unul dintre prieteni a participat la mutilarea unui cadavru neridicat de la morga parca ti se face pielea de gaina.
discutia a fost provocata de un filmulet pe care prietenul respectiv il avea in telefon si de care era foarte mandru. in filmuletul respectiv erau niste doctori, angajati ai unui spital care mutilau cadavrele din morga cu un bisturiu si cu o precizie uimitoare. oricat de dur sau oricat sange rece ai avea, va spun sincer ca ramai blocat vazand aceste scene horror!
i-am vazut razand si privind amuzati filmuletul, parca doare si mai tare.
de ce fac asta?
unul dintre prieteni mi-a marturisit ca verisoara lui fiind angajata la morga face asemenea lucruri persoanelor neridicate, si mai mult, ca intr-o zi s-a filmat sarind coarda cu un intestin scos dintr-un corp decedat.
si eu stau si ma intreb: OAMENI SUNTETI NORMALI???
ar trebui sa urmati un control psihologic, serios.
tot persoana respectiva mi-a mai povestit o chestie, lui i se parea amuzanta. el impreuna cu alti prieteni de ai lui au mers intr-o seara la morga spitalului de pe mal, unde au taiat penisul unuia si l-au introdus intr-un vagin, si ca a fost foarte amuzant. o_O
te cred ... jeeez
imi si imaginez. ouch.
cate tigle sa ai pe casa (ca sa nu vorbesc vulgar si ca sa nu jignesc pe nimeni) sa faci una ca asta?
ce simti in momentul ala?
frate si eu am facut nebunii, dar asta e prea de tot.
nu vad distractie in asta nu pot gasi distractia in asa ceva. cred ca aveti probleme groaznice.
se intampla in morgile din romania, se intampla la morga din sinaia.
ma lasa masca sa vad cati oameni stiu de lucrul asta si pe cati de putini ii intereseaza.
e terifiant ce se intampla.
groaznic !
bob, m-ai dezamagit :(

citate-goethe

• Eu sunt sufletul care vesnic neaga.
• Vorba unui singur om nu e vorba nimănui. Este just să fie ascultaţi amândoi.
• Nădejdea este al doilea suflet al nefericitului.
• De ce vă grăbiţi... de ce vă grabiţi voi, oamenii, să spuneţi imediat despre un lucru că e nebunesc sau înţelept, bun sau rău?! Ce rost au toate astea? Aţi descoperit cumva cauzele lăuntrice ale unei fapte? Puteţi voi să lămuriţi cu precizie motivele pentru care s-a întâmplat aşa, pentru care trebuia să se întâmple? Dacă aţi face asta, nu v-aţi mai grăbi atâta cu sentinţele voastre.
• A ierta înseamnă a oferi celuilalt ocazia de a mai greşi odată.
• Natura este singura carte în care fiecare filă păstrează câte un adevăr.
• E o prostie să-ţi minimalizezi duşmanul până n-a murit şi o josnicie s-o faci după ce l-ai învins.
• Ura este ceva special - vei vedea că este cea mai puternică şi violentă acolo unde este gradul de cultură cel mai scăzut.
• Frumuseţea îmblânzeşte orice manie.
• Cine îmi dezvăluie greşelile este stăpânul meu, chiar de mi-ar fi slujitor.
• Unii lovesc încoace şi încolo cu ciocanul în perete, crezând că de fiecare dată nimeresc cuiul drept în cap.
• O viaţă fără scop e o moarte timpurie.
• Nu recunosc o mai nobilă însuşire decât a recunoaşte duşmanului meritele sale.
• Acei care nu au nicio nădejde de la o altă viaţă sunt morţi chiar şi pentru aceasta.
• N-aş putea acum să desenez nici măcar o singură linie şi totuşi n-am fost niciodată un pictor mai mare decât în aceste clipe.
• Prietenia este cel mai de preţ bun al omului. Fără prietenie nu e dragoste, fără dragoste nu e prietenie.
• Suntem cu adevărat îndrăgostiţi atunci când ni se pare că numai noi ştim ce este dragostea adevărată şi că nimeni nu a mai iubit înaintea noastră şi nici nu va mai iubi astfel, după noi.
• Bunătatea este lanţul de aur cu care societatea este legată.
• Niciodată nu ne aflăm mai departe de ţelul dorinţelor noastre decât atunci când ne închipuim că l-am atins.
• Comportamentul este o oglindă în care fiecare îşi expune propria imagine.
• Superstiţia este poezia vieţii.
• Singurătatea: nimic mai periculos.
• Ordinea vă face să câştigaţi timp.
• Tot ce e înţelept a mai fost de mult gândit.
• Nimic nu este mai de preţuit decât valoarea zilei.
• Talent fără noroc e de prisos; tămâia fără foc n-are miros
• Ce e pentru inima noastră lumea fără iubire? E ca o lanternă magică fără lumină.
• Nu trebuie să te laşi copleşit de suferinţă până într-atât încât să uiţi că eşti om.
• Toate ideile mari au fost cândva gândite; trebuie încercat doar să le mai cugetăm odată.
• Pentru a-ţi învinge duşmanul, întâi desfigurează-l şi pe urmă tratează-l ca pe un monstru.
• Devotamentul este năzuinţa unui suflet nobil de ajunge la înălţimea unuia mai mare decât el.
• Teoria şi practica se influenţează totdeauna reciproc; din faptele oamenilor se poate vedea ce gândesc, iar din părerile lor se poate spune de mai înainte ce vor face.
• Ferice de omul care nu trebuie nici să comande, nici să se supună.
• Anumite defecte sunt necesare pentru ca totul sa fie in regula. Ar parea ciudat daca vechii prieteni nu ar mai avea vechile ticuri.
• Nu te lăsa stăpânit de cărţile pe care le citeşti, ci stăpâneşte-le tu pe ele.
• Nimeni nu este mai rob decât acela care se crede liber, fără a fi cu adevărat liber.
• Cu cât mai repede vei avea încredere în tine, cu atât mai repede vei şti cum să trăieşti.
• Cât timp năzuieşte sau se străduieşte omul rătăceşte. Dar în ciuda rătăcirii sale, în inima lui el ştie mereu care este drumul cel drept.
• Nici un argument nu mă scoate mai tare din sărite decât atunci când cineva îmi trânteşte o banalitate oarecare în timp ce eu vorbesc din toată inima.
• Poeţii moderni pun apă multă în cerneală.
• O privire în cărţi şi două în viaţă.
• Minunea este copilul cel mai drag al credinţei.
• Greutăţile se înmulţesc când ne apropiem de ţintă.
• Cu cei mici faci lucruri mici, cu cei mari şi lucrul mic ajunge mare.
• Forţa unei limbi nu constă în a respinge ceea ce este străin, ci în a-l asimila.
• Adevăratul discipol învaţă să scoată necunoscutul din cunoscut, apropiindu-se de maestru.
• Nu te lăsa ademenit să contrazici. Înţelepţii cad în neştiinţă, când se ceartă cu cei neştiutori.
• Tratează oamenii ca şi cum ar fi ceea ce ar trebui să fie şi îi ajuţi să ajungă ce pot să fie.
• Mai multă lumină...
• Fapta e totul, gloria nimic.
• Înţelepciunea e numai adevăr.
• Orice atracţie este reciprocă.
• Nu vezi decât ceea ce cunoşti.
• Bunul simţ e geniul umanităţii.
• Fiecare aude numai ceea ce înţelege.
• Tot ce se naşte caută spaţiu şi durată.
• Tot ceea ce e înţelept a mai fost gândit.
• Mulţi trăiesc viaţa, puţini însă o pricep.
• Cine îţi ascunde primejdia, îţi este duşman.
• Fii fericit când poţi şi suferă când trebuie.
• Unde este multă lumină, umbra este mai neagră.
• Îndoiala poate fi înlăturată doar prin acţiune
• Pentru orice realizare, primul pas este curajul.
• Suntem modelaţi şi determinaţi de ceea ce iubim
• Deoarece ai ochii deschişi, crezi că poţi vedea.
• O veste rea face urât şi pe solul cel mai frumos.
• Epocile morale alternează la fel ca anotimpurile.
• Nimic nu e mai înspăimântător ca ignoranţa activă
• Atâta vreme cât se luptă, omul este supus greşelii.
• La palma unei fete se răspunde cu o sărutare zdravănă.
• Nici un luptător înţelept nu-şi dispreţuieşte duşmanul.
• Existenţa e o datorie, chiar dacă n-ar dura decât o clipă.
• Când cineva laudă pe altul, se situează pe o treaptă cu el.
• Prudenţa are valoare chiar şi atunci când nu este necesară.
• Cel ce nu se crede prea mare valorează mai mult decât crede.
• Şi murdăria străluceşte dacă soarele binevoieşte s-o lumineze.
• Nu cred că există vreo eroare pe care să nu o fi putut comite.
• Dacă aş fi singur în rai, n-ar fi pentru mine un chin mai mare.
• Cine nu iubeşte pe nimeni este nevoit să înveţe să linguşească.
• O cronică scrie numai cineva pentru care e important prezentul.
• Nu spune că vrei să dai, ci dă! Speranţa n-o satisfaci niciodată.
• A sufla în flaut nu înseamnă a cânta; trebuie să mişti şi degetele.
• Lucrul cel mai dificil pentru om este să-şi organizeze timpul liber.
• E totuna dacă rosteşti adevărul sau minciuna, amândouă sunt contrazise.
• Nu se ajunge niciodată atât de departe ca atunci când nu mai ştii unde mergi.
• A gândi este mai interesant decât a şti, dar mai puţin interesant decât a privi.
• Oamenii sunt ca Marea Roşie; de abia i-a despărţit toiagul şi se amestecă din nou.
• Nu e destul să ştii, trebuie să şi aplici; nu e destul să vrei, trebuie să şi faci.
• Dacă ar fi trebuit să studiem toate legile, nu ne-ar rămâne timp pentru a le încălca.
• Un curcubeu care rămâne mai mult de un sfert de ceas pe cer nu mai este privit de nimeni.
• A gândi este uşor, a acţiona este dificil, iar a-ţi transpune gândurile în fapte este cel mai dificil lucru din lume.
• Nu toate florile frumoase au si miros placut, cand ai de unde sa culegi, alege numai acele care poseda si una si alta.
• Tu nu poţi să faci pentru prietenii tăi decât atât: să le laşi bucuriile pe care le au şi să le sporeşti fericirea, gustând-o împreună cu dânşii.
• Sufletul nostru-i asemeni apei: din cer se iscă, la cer se suie şi iar coboară către pământuri, veşnic altfel... De sus ţâşneşte din stânci abrupte şuvoi curat, apoi se sparge în nori de spumă, se-nvăluieşte-n vuiet blând jos spre adâncuri... De-apar în drumu-i stânci împotrivă, spumegă amarnic treaptă cu treaptă spre abis... Pe paturi molcom şerpuie-n văile verzi şi-n lacul cel neted chipul îşi scaldă stelele toate... Suflet al nostru, cum semeni tu apei, soartă a noastră, cum semeni cu vântul...
• Nu ne place să trăim cu oricine şi nu putem trăi pentru oricine. Cel ce înţelege bine acest lucru va şti să-şi preţuiască prietenii fără a-şi urî sau prigoni duşmanii; căci nu există un avantaj mai mare decât să cunoşti şi să pătrunzi calităţile vrăjmaşului. Aceasta îţi asigură superioritatea decisivă asupra lui.

la naiba ...

ce pot sa zic?
sunt celebra.
tocmai ce am primit un mail cum ca ceea ce scriu pe blog e o aiureala si ca ar trebui pentru binele meu, sa ma opresc.
da cu ce am gresit fratilor?
sunt articole cunoscute care se gasesc si pe alte boguri.
cica ar fi mai ok daca as scrie despre viata mea sexuala, dar sa las prostiile cu francmasoneria.
da ce sunt eu sandra brown?
scriu ce vreau si despre cine vreau!
fie ca iti place, sau nu. e blog-ul meu.
mai zice ca "cei puternici", m-ar fi bagat intr-o baza de date si ca o sa fiu urmarita. phaahhaa
pai, ca si raspuns pentru "cei puternici":
"E o lume senila
Prea plina
De oameni ca tine
Care ar face orice
Pentru putere pai
Atunci tregeti de fiare.
Mi se pare mie
Sau chiar seamana
A comedie ?"

citate - kurt cobain

Prefer sa fiu urat pentru ceea ce sunt, decat iubit pentru ceea ce nu sunt.
Sa vrei sa fii altcineva e o risipa a ceea ce esti cu adevarat.
E mai bine sa arzi ca un foc de paie decat sa mocnesti pana te stingi.
N-am intalnit niciodata un om intelept. Si daca totusi da, era femeie.
Drogurile sunt o pierdere de timp. Iti distrug memoria, respectul si toate lucrurile care construiesc stima de sine.
Prefer sa fiu mort decat ‘cool’.
Cea mai mare crima e sa te prefaci.
Daca mori, esti complet fericit si sufletul tau continua sa traiasca undeva. Nu mi-e teama de moarte. Pacea absoluta dupa moarte, atunci cand devii altcineva, e cea mai mare speranta pe care o am.
Vandalismul: frumos ca o piatra in fata unui politist.
Nu avem dreptul sa exprimam o parere pana cand nu stim toate raspunsurile.
Doar pentru ca esti paranoic nu inseamna ca ei nu te urmaresc.
Imi place sa am pareri preconcepute in legatura cu oamenii care au pareri preconcepute. Datoria tineretii este sa provoace coruptia.
Voi fi un superstar al muzicii, ma voi sinucide si voi lasa dupa mine flacara gloriei, la fel ca Jimi Hendrix.
Desi soarele a apus, eu am lumina.
Apatia generatiei mele ma dezgusta. Ma dezgusta si propria mea apatie, pentru ca imi lipseste coloana vertebrala si nu ma opun intotdeauna rasismului, sexismului si tuturor celorlalte -ism-uri de care ne tot plangem de ani si ani.
Un prieten nu e altceva decat un dusman de care stii.
Va multumesc pentru toata tragedia. Am neoie de ea in ceea ce fac.
Libertatea de expresie e vitala: oricine poate fi un artist.
Sa fii optimist mereu inseamna sa ignori tot ceea ce este important, sacru sau de valoare.
Sa fii pesimist mereu inseamna sa fii amenintat de ridicol si lipsa de credibilitate.
Suntem atat de ‘la moda’, incat nici noi nu putem scapa de noi insine.
Pasarile urla din toti rarunchii intr-o ura oribila, ca din iad, in fiecare dimineata, la rasarit, ca sa ne avertizeze in legatura cu intregul adevar… dar, din pacate, noi nu vorbim pasareasca.
Cosurile sunt insemnele frumusetii.
Mi-ar placea sa scap de toti homofobii, sexistii si rasistii din public. Stiu ca sunt acolo si ma deranjeaza foarte tare.
Daca as fi trimis la inchisoare, cel putin n-as mai fi nevoit sa dau autografe.
Violul e unul dintre cele mai ingrozitoare crime de pe pamant. Si se intampla cate unul la fiecare cateva minute.
Asasinati cel mai mare si cel mai mic rau din doua rele.
Daca aveti vreodata nevoie de ceva, va rog sa nu ezitati si sa cereti alcuiva lucrul respectiv.
E OK sa mananci pesti, pentru ca ei nu au sentimente.
Nu mananc nimic verde.