Intre zambet si suspin

In salonul unui spital se gaseau doi bolnavi. Unul din ei, care suferea cumplit din
pricina plamanilor, era ridicat în fiecare zi de sora medicala la fereastra salonului, unde,
sprijinit de perete, trebuia sa stea în picioare mai bine de o jumatate de ora. In acest timp
încerca sa descrie cele vazute pe fereastra, colegului sau de suferinta, un barbat paralizat,
tintuit la pat. Privea pe fereastra si-i descria plastic cum primavara punea stapanire peste
parcul din apropiere. Zarzarii erau în floare, iar papadiile presarau galbenul lor regal
peste verdele matasos al ierbii fragede. Un vant molatec unduia pletele unor îndragostiti
care se zbenguiau prin parc. Pe oglinda albastra a lacului pluteau nuferii unor lebede
maiestuoase...
Zilele treceau parca mai usor, si pacientul paralizat astepta acum cu înfrigurare ziua urmatoare,
cand va auzi din nou cat de minunata este lumea de afara. Incetul cu încetul, dorinta de a
trai se trezea din nou în el. Simtea un nou freamat de viata în oasele lui imobile, cu
fiecare noua descriere a frumusetii de afara.
Intr-o noapte îngrozitoare, ochii sai spre lume, omul bolnav de plamani, a început sa
tuseasca înfiorator. Mana sa imobila n-a putut apasa butonul de alarma.
Spre dimineata, au scos cadavrul din camera sa. Era acum singur. Nespus de singur si
trist.Daca ar fi cineva sa-i mai spuna ce este dincolo! I-a venit o idee. A cerut sorei sa-l
mute în patul de langa fereastra. Cu fortari supraomenesti, dupa luni de zile de
nemiscare a reusit sa se ridice într-un cot. S-a uitat pe fereastra sa vada un crampei macar
din lumea de afara descrisa atat de minunat de colegul sau de suferinta.
In fata ferestrei era un perete mare si gol.

ultimul biscuite.

Intr-un aeroport statea o tanara care urma sa faca o calatorie mai lunga. Si-a cumparat de acolo o carte ca sa treaca mai repede timpul si un pachet de biscuiti.

S-a asezat pe un scaun, si-a pus bagajele langa ea si s-a apucat sa citeasca. La un moment dat s-a intors sa ia un biscuite din pachetul de langa ea. A observat cu surprindere ca la mica distanta era asezat un domn care citea un ziar, si care fara sa-i ceara permisiunea a inceput sa ia si el din pachetul de biscuiti.Cu toate ca s-a simtit indignata, politetea a impiedicat-o sa ii reproseze ca are un comportament nepotrivit. Dar pe masura ce ea lua cate un biscuit, lua si el unul si asta a facut ca pana la urma tanara sa devina foarte nemultumita.

Cand a luat din pachet penultimul biscuit, ea s-a intrebat plina de resentimente: “Oare indrazneste sa mi-l ia si pe ultimul?”

Barbatul a luat intr-adevar ultimul biscuit, l-a rupt in doua si i-a oferit zambind cald o jumatate. Simtind ca el a depasit limita bunului simt, tanara s-a ridicat furioasa si s-a indreptat spre un alt colt al salii de asteptare.A deschis geanta ca sa puna inauntru cartea si… spre marea ei surprindere a vazut inauntru pachetul de biscuiti pe care il cumparase. In acel moment a coplesit-o un sentiment de rusine.

Prin urmare nu mă mai iubeşti - Radu Stanca

Prin urmare nu mă mai iubeşti,
nu mai vrei comori înflăcărate,
vrei de-acum comori adevărate,
fapte, nu himere şi poveşti.

Zici acum că toate-au un sfârşit,
zici acum că toate-au fost doar daruri,
vrei pesemne dincolo de geamuri
să mă faci să cred că ai murit.

Ai dreptate, alte limbi vorbeam
şi-alte zări ţinteam cu-aceleaşi vorbe
sub tristeţi şi lacrimi monocorde
două frunţi străine-ncrucişam.

Şi cu toate-acestea am să-ţi port
o frumoasă aducere aminte,
printre zeci şi sute de cuvinte
număr azi cu tine încă-un mort.

Prin urmare nu mă mai iubeşti.

Bondarul şi libelula - Paul Preda Păvălache

M-am îndrăgostit; mamă ce mă doare!
Şi mi-am amintit, de o zburătoare.

Iată zburătoarea; e o libelulă
Ce sărută floarea, şi e nesătulă.

Acum a zburat, să scape doreşte
După ea m-am luat; ştiu că mă iubeşte.

- Stai şi mă aşteaptă? Mică zburătoare
Dragostea mi-adapă, cu o sărutare.

- Nu stau, că-s grăbită, zbor la altă floare,
Vreau să fiu iubită, numai de cicoare.

- Tu eşti o cicoare, eu sunt un bondar,
Dragostea e mare, aşteaptă... măcar?

- Nu pot aştepta, trebuie să zbor,
Nu-s iubita ta, să facem amor.

- M-am îndrăgostit, spune-mi, ce să fac?
Sunt un prăpădit, de iubire zac!

- Du-te şi te scaldă, să te bălăceşti,
Apa este caldă, şi te răcoreşti.

- Apa e fierbinte, poate că iau foc,
Bondarul te prinde, fato, de mijloc!

- Lasă-mă în pace, dă-mi drumul să zbor!
De tine nu-mi place, mă usuc şi mor.

- Eşti deja uscată, şi nesuferită,
Eşti urâta fată, necăsătorită!

- Mă căsătoresc, cu al meu iubit,
Pentru că-l doresc, şi e-ndrăgostit.

- Atunci, mă lipsesc, nu-mi mai eşti dorită
Şi poate-mi găsesc pe a mea iubită.

- Du-te sănătos, du-te să iubeşti!
Eşti bondar frumos, şi ai s-o găseşti.

Şi bondarul a plecat, căci şi-a revenit,
Iubita, l-a aşteptat, şi mult s-au iubit.

Când te-ndrăgosteşti, nu mai ştii gândi,
Vrei să te uneşti, cu cine o fi!

Şi aşa şi este, nu e eronată,
Chiar dacă-i poveste, în rimă redată.


Dacă eşti bondar, eşti îndrăgostit,
Citeşte, măcar, ce ţi-am viersuit!

Dacă eşti cicoare şi pluteşti în zbor,
Găseşte-ţi o floare, şi fă-i un odor!

Şi eu am găsit, te-am găsit pe tine,
Cititor iubit, de poeme fine.

colegul meu zdrobitza

negulescu alexandru (10/19/2009 10:33:34 AM): buna dede ce faci?
dedelina dede (10/19/2009 10:46:52 AM): boule
dedelina dede (10/19/2009 10:47:17 AM): boule
dedelina dede (10/19/2009 10:47:20 AM): boule
dedelina dede (10/19/2009 10:47:25 AM):L-)
negulescu alexandru (10/19/2009 5:08:28 PM): crezi ca vreau sa ti-o trag?

nu bob, oricum nu era vb de asta, te faceam bou, desi poate e un compliment prea mare pentru tine, pentru faptul ca am suduit niste oameni nevinovati, DIN CAUZA TA !!!!!
oricum, cota 1400 la ce altitudine este?

melcu`

Ce s-a intamplat daca in farfuria unui somalez, dimineata, se gaseste un bob de orez?
A vomitat toata noaptea.
=))))))))
imi era dor...

te vreau cu 9% mai mult !

hhhhakkkthhuu.
m-am pierdut pe mine.
unde sunt zilele in care nu conta nimic?
in care nu exista nimic in jur?
unde sunt diminetile in care ma trezeam inconjurata de oameni?
oameni ca mine,
insirati prin casa,
care casa?
nush :))
unde sunt diminetile in care ma trezeam cu basul in stomac si in loc sa urlu la ala care era cu mana pe buton: da in p.... ma-tii mai incet
uralam: da in p.... mea mai tare !
unde sunt momentele in care traiam clipa ca si cum ar fi fost utima ?!
unde imi e imaginatia?
am inmultit-o cumva cu 19, dupa care am impartit-o la 119 ?
probabil...
hey schiopule, te frec in nas!
zi da!!!:)))))):))))):)))))
eu sunt sparta !!!

elefantii.

ar trebui sa scriu despre seara petrecuta la robert.
care nu se mai satura de "sorooooo".
a fost o seara mult prea faina ca sa o descriu in momentul asta. trec printr-un moment greu.
si vreau sa povestesc si nu am cu cine. vreau sa inteleg dar nu ma regasesc in nimic. si am o durere de cap ingrozitoare.
ce rost ar avea sa stau acum sa imi plang de mila, cand eu singura m-am bagat in asta?
de unde atata maturitate in mine, asa dintr-o data ?
cum de reusesc eu sa i-au deciziile intelepte?
la naiba, honey, zici ca am picat din cer.
ce frumoasa e poiana.
acolo unde e cosita.
inconjurata de frumos, si dezamagita de cei apropiati.
sefu` vrea sa taie capritele. huahuahua.
nu vreau sa le taie, ca mi-e imi plac.
intre un fir de iarba si elefant,
prefer elefantul.
chiar daca renunt la roua diminetii pentru totdeauna.

la marginea pantei abrupte...

gigi nebunu' trage cu tunu' noaptea pe la unu` !!!

nelly

ta-damm !
inca o bomba de la dedelina.
si inca o bomba facuta de nelly.
pai, cum frate, sa ma trezesc cu ea, in ziua libera, la munca si sa mai faci si figuri, si ce figuri...
pai vine ea sa faca figuri, pe tura mea, si sa nu dea de mancare la personal. eeeee..
las' domle' ca stiu eu ce sa fac. imi scap eu echipa si de data asta.
il iau pe sandilaul de barman (alex), la cules de ciuperci, prin padure.
nu imi dai sa mananc, imi procur singura hrana.
si merg eu cu sandi, tiptil, tiptil prin padure, precum scufita rosie, la cules de ciupercute.
vin eu, cu traista plina, si nelly, ce face?!
nu imi pregateste si mie o tocanita, ca doar m-am chinuit si eu, si m-am urzicat, si m-am bagat prin toate tufisurile sa gasesc si eu o mana de ghebe.
si tot nelly face figuri.
si cine ii tine partea zicandu-i ca daca nu imi convine sa merg dupa leurda? huh?
pai cine altul decat jupanu' .
mno...
lasa nelly ca data viitoare, o sa culeg din alea nebune, si daca o iau razna, eu o fiinta atat de normala, o sa te dau in judecata.
si pe tine si pe jupanu'.
si uite asa ma realizez si eu in viata, ca doar nu o sa stau sa castig la bingo.
maine avem la personal, bors de ghebe.
trecem si pe tabla !
am zis!
aaa, nelly, ai grija cand bei cafeaua, ca a gasit alex niste gandaci negri si mari prin padure, cu niste clesti maaaari.

oameni.

sunt oameni care te fac sa iti pierzi increderea in tine.
sunt oameni, care au uitat sa mai traiasca, sau o fac dar doar pentru ei.
imi amintesc primele intalniri.
primele priviri schimbate pe furis, primele vorbe spuse.
prima noapte de dragoste, in care mintea imi era plina de intrebari. nimic de durata insa, totul trecea prin mine, ca apa unui fluviu.
imi amintesc de el...
asa cum era, plin de umor, de viata, mereu cu zambetul pe buze.
erau dimineti, in care deschidea doar putin cate un ochisor, si zambea, fara motiv.
sau imi zicea ca sunt frumoasa, ma pupa si imi zicea ca ma iubeste, dupa care adormea instantaneu.
imi amintesc de zilele in care ne plimbam de mana prin oras, de zilele in care il rugam sa imi cumpere ceva dulce si daca ma refuza, fugeam de langa el, in ideea ca ma va alerga.
de noptile in care ii povesteam toate ideile mele, si ne povesteam amintirile imbratisati.
noptile pline de dragoste, pasiune..
diminetile in care trageam de el sa nu plece la munca.
asteptam cu nerabdare sa vina de la munca.
imi amintesc cat de greu mi-a fost sa-l cuceresc.
iesita dintr-o relatie grea la fel ca si el, e greu, sau nu, sa te mai poti apropia din nou de o persoana.
am incercat sa ii arat cum sunt eu si sa vad la randul meu cum e el. traditional.
am inteles ca e ceea ce imi doresc.
ca intre noi poate fi ceva, ceva frumos...
si a fost !
si inca ar mai putea fi, daca ne-am putea aminti cine suntem.
cred ca am uitat, am uitat sa fim noi.
sa ne iubim, sa ne zambim, sa ne ascultam.
doare cel mai tare cand un om nu te mai asculta, indiferenta intr-o relatie este greu de suportat.
oare atat de tare ne-am indepartat? oare nu mai stim sa ne iubim, sa ne zambim, sa ne ascultam?
as vrea sa pot sa fiu inteleapta, sa pot lua deciziile cele mai corecte atat pentru mine cat si pentru el.
sa ne fie bine, atat lui, cat si mie, chiar daca asta inseamana sa nu mai continuam amandoi pe acelasi drum.
cum poti sa renunti la omul iubit fara lupta?
de ce sa lupti de unul singur?
as vrea sa imi cunosc greselile, sa le accept, si sa incerc sa le indrept.
oare ego-ul din noi este mai puternic decat iubirea?
toate clipele frumoase petrecute impreuna, vor ramane doar niste amintiri frumoase?
cat de mult as vrea sa traiesc din nou, pentru el, alaturi de el.
e greu de explicat si de gasit raspunsuri.
de ce rautatea si indiferenta si-au facut cuib in sufletele noastre? de ce tocmai noi, noi care eram atat de nonconformisti, atat de puri..
imi amintesc de oamenii care erau invidiosi pe ceea ce aveam noi, si de oamenii care imi spuneau ca mai mult de 1 luna nu o sa rezistam impreuna.
zambesc acum..
imi amintesc, ca intr-o dimineata, cand se pregatea sa plece la munca, era prinsa in usa de la dulap o soseta. imi vorbea, si imi spunea ca abia asteapta sa vina acasa, nici nu plecase, si printre toate cuvintele lui s-au amestecat si cele: "atarna ceva din dulap".
atat de pur de simpatic.
imi amintesc cand i-am zis prima data "te iubesc". nu a scos nici un sunet, parca amutise.
plangeam la filme, si el radea de mine.
cand si-a luat prima masina, cata fericire, era ca un copil mic, care a primt jucaria mult asteptata.
imi amintesc cand am adus-o pe shiva acasa. cata bucurie.
bucurie a fost si cand am facut bradul de Craciun: "noi avem cel mai frumos brad"
mi-e sufletul amar, cand ma gandesc la toate, atat de multe, atat de frumoase.
oare chiar atat de mult ne-am schimbat?
oare oboseala si stresul pot fi mai puternice decat iubirea?
si am lacrimi in ochi cand imi raspund singura....ca da!
iubirea exista, inca mai este, stiu si simt asta, dar oboseala si stresul acumulat, te impiedica sa mai iubesti, sa mai traiesti, sa mai asculti.
as vrea sa traim din nou unul pentru celalalt.
si chiar daca "eu traiesc intr-o lume a mea", sa stii, ca tu ai fost intotdeauna pe primul loc in ea, si in jurul tau si impreuna cu sfaturile si indrumarile tale mi-am creat acesta lume.

despre sex

in urma sondajului de opinie realizat la stana regala, am aflat urmatorul lucru:

cei care lucreaza tura-umplutura, fac mai des sex, decat cei care lucreaza la tura.
exemplu monica, care a recunoscut, ca ea a facut ultima data sex aseara n.r 02.10.2009.
alex barmanul spre exemplu nu a mai facut sex de vreo 3 saptamani, s-au murat si castravetii de atunci.
boby inca viseaza, cum ar fi daca nu ar mai fi virgin.
ion, prefera, altceva in loc de sex...don't ask.
tony o face si in timpul serviciului, deci el e cel mai activ.
tanta si moghior nu vor sa recunosca se dau ranite.
gabi a fost sincera zicand ca de acum o saptamana, o intelegem ca lucreaza la uzina.
lary, fute drumurile ca sa dea si el o buca.
laurentiu, ar vrea dar nu-l ajuta....mandra.
mama, in ultimele luni nu a mai vazut-o, saracu ticuta, din cauza asta zice ca ninge afara.
eu, subsemnata, ce pot sa zic, o fac de cate ori am ocazia, poate nu asa des ca tony :P.
deci, dragi mei, va spun cu mana pe inima, ca la stana regala nu se mai stie care cu cine, e plin de sex_ualitate.
cred ca din cauza altitudinii.
n.r. sefu sa nu ma dai afara.