celui ce a murit!

eu cred ca ai murit!
imi pare rau..

mi-ar fi placut sa te cunosc.
te stiu din cuvinte.

atat.

si poate nici asa indeajuns.
imi pare rau, daca ai murit.
daca n-ai murit...

daca te ascunzi, precum un las din cauza nefericirii tale..

mmm..nu imi ramane nimic de zis.

sau poate ca imi pastrez cuvintele ca sa ti le arunc candva in fata.
sau...

poate....

poate te-am cautat prea mult si prea insistent.

atat de muuult..incat...

nu imi pare rau de faptul ca am fost insistenta. nu!
imi pare rau ca...

uneori nu te-am udat, nu ti-am oferit lumina necesara, nu ti-am aruncat nici macar o vorba.
te-am lasat sa te usuci lamaiule...

de asta imi pare rau.
nu sunt capabila sa am grija de cineva.

de nimeni. nici macar de mine.
te-au acoperit spinii, cei de pe marginea drumului.

iar mie nu mi-a pasat cu sau fara tine mi-am urmat drumul.
ma intorc acum si te caut.

am ajuns inapoi de unde am plecat. din locul unde te-am lasat.
spinii au ramas.

te inconjoara.

nu pot ajunge pana la tine...
imi pare rau...