ma simt diferita.poate ca sunt.
toti suntem diferiti.
simt cum emotiile ies din mine si o iau la goana.
cand totul curge pe langa mine, prefer sa ma opresc.
cand totul devine agitat in jurul meu, eu sunt calma.
prefer sa ridic din umeri si sa zic: asta e!
suna a conformare, stiu. si ce daca.
intotdeauna am avut in suflet sentimentul ca nu apartin acestei lumi.
daca m-ai pune sa iti explic as ridica din umeri si as zice: nu stiu sa fiu om.
sau sunt un om care nu are tot ce ii trebuie ca sa fie om.
nu rade!
e posibil sa nu am toate mintile, da!
imi amintesc ca mi-am dorit sa innebunesc.
sa fiu libera precum nebunii.
nebunii sunt oameni fericiti, cei mai fericiti!
ce atatea griji?
pot sta ore in sir uitandu-ma intr-un punct.
daca ma intrebi ce vad si la ce ma gandesc, o sa iti umplu capul de povesti fanteziste.
n-ai cum sa le intelegi, nu pot sa le explic.
mi-e greu sa-mi argumentez ideile si chestiile in care cred.
eu cred!
nu ma intreba de ce si cum am ajuns la unele concluzii.
nu o sa stiu sa iti zic, o sa ridic din nou din umeri.
sau o sa iti vorbesc atat de mult incat o sa uiti inceputul si sensul discutiei.
am lumea mea in care traiesc, acolo mi-e refugiul atunci cand ma simt prea om.
uneori simt cum toti arunca cu diferite chestii in mine.
chestii legate de: munca, bani, politica, aer poluat, incalzirea globala, autostrazi, etc;
imi vine sa rad acum .☻
parca nu vorbim aceeasi limba.
nu ma astept ca cineva sa inteleaga post`ul asta.
nici nu vreau.
o sa ridic din nou din umeri, cu zambetul pe buze.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu