pablo neruda - totdeauna

Eu n-am fost gelos
Niciodată!
Vino cu un bărbat pe umeri!
Vino cu o sută de bărbaţi în plete,
Vino cu o mie de bărbaţi între glezne şi sâni!
Vino ca un râu
plin de înecaţi
care întâlneşte marea mânioasă
şi veşnica spumă- timpul!
Târăşte-i pe toţi după tine!
Acolo unde te aştept eu
vom fi totdeauna singuri,
vom fi totdeauna numai tu şi eu,
singuri pe pământ
pentru a ne începe viaţa.

pablo neruda-regina

Te-am făcut regină
Există mai mari,mai mari decât tine
Există mai pure,mai pure decât tine
Există mai frumoase,mai frumoase decât tine
Totuşi,tu eşti regina.

Când mergi pe stradă,nimeni nu te recunoaşte.
Nimeni nu-ţi vede coroana de cristal,nimeni nu priveşte
covorul de aur roşu
pe care îl calcă fiecare pas al tău,
covorul care nici nu există.

Şi când apari,toate râurile se ridică în corpul meu
vuind,se mişcă
clopotele în cer,
şi un imn umple lumea.

Numai tu şi cu mine,
numai tu şi cu mine,
iubirea mea,
îl auzim sunând.

pablo neruda

Pot sa scriu versurile cele mai triste acum.

Sa scriu de pilda :”noaptea-i instelata

Si tremura sub gheata, in departare, astrii

Vantul noptii se roteste prin ceruri si canta”.

Pot sa scriu versurile cele mai triste in noaptea asta.

Da, am iubit-o si, uneori, si ea m-a iubit.

In nopti precum aceasta, am avut-o in bratele mele

Si, sub cerul fara margini, am sarutat-o de atatea ori.

Ea m-a iubit si, uneori si eu am iubit-o ;

Cum sa nu fi iubit nemiscarea marilor sai ochi.

S-ascult imensa noapte, mai imensa fara ea.

Si versul cade-n sufet ca roua peste iarba.

Ce importanta are ca dragostea mea n-o mai poate pastra ?

Noaptea e plina de stele si eu sunt fara ea.

Aceasta-i tot. In departare cineva canta.

In departare.Cu aceasta pierdere sufletul meu nu se poate impaca.

Ca si cand ar dori s-o apropie, ochii mei o cauta.

Inima mea o cauta, si ea nu e cu mine.

Aceasta noapte leagana aceiasi arbori,

Numai noi, cei de atunci, nu mai suntem aceiasi.

N-o mai iubesc, e adevarat,

Dar cat am iubit-o !...

pablo neruda

Îmi placi cînd esti tãcutã cãci parcã esti absentã,
Si mã auzi din depãrtare si vocea mea nu te atinge.
Se pare cã ochii ti-ar fi zburat
Si se pare cã un sãrut si-ar pecetlui buzele.

Cum toate lucrurile sînt pline de sufletul meu
Te ridici deasupra lor, plinã de sufletul meu.
Fluture de vis, te asemeni cuvîntului melancolie

Îmi placi cînd esti tãcutã si parcã esti îndepãrtatã
Si parcã te plîngi, fluture în soaptã.
Si mã auzi din depãrtare si vocea mea nu te ajunge.
Lasã-mã sã tac si eu cu tãcerea ta.

Lasã-mã sã-ti si vorbesc prin tãcerea ta
Luminoasã ca o lampã, simplã ca un inel.
Esti precum e noaptea, tãcutã si înstelatã
Tãcerea ta e stelarã, atît de îndepãrtatã si de simplã.

Îmi placi cînd esti tãcutã cãci parcã esti absentã.
Distantã si îndureratã ca si cînd ai fi murit.
Un cuvînt atunci, un zîmbet ajung.
Si sînt bucuros cã nu e adevãrat.

pablo neruda

Pentru inima mea ajunge pieptul tãu,
Pentru libertatea ta ajung aripile mele.
De pe buzele mele va ajunge pînã la cer
Ceea ce dormea în sufletul tãu.

În tine e iluzia de fiecare zi.
Ajungi ca roua pe corole
Subminai orizontul cu absenta ta.
Într-o eternal fugã precum e valul.

Am spus cã-n vînt cîntai
Ca pinii si catargele
Ca ele înaltã si tãcutã esti.
Si te întristezi dintr-o datã ca o cãlãtorie.
Primitoare ca un drum vechi.
Sãlãsluiesc în tine ecouri si voci nostalgice.
Eu mã trezii si uneori emigreazã si fug
Pãsãri ce dormeau în sufletul tãu.

pablo neruda

Iubescu-te cînd taci, cãci pari a fi absentã,
percepi din depãrtare, cum vocea mea se scurge.
De parcã ochii tãi ar fi orbiti de-o razã,
iar un sãrut de parcã pe-o viatã ti-ar ajunge.

Cum sufletu-mi, iubito, se aflã pretutindeni,
apari din mii de lucruri ce-mi apartin doar mie.
O, fluturas din visuri, suspinul vietii mele,
încapi doar în cuvîntul captiv: melancolie.

Si te iubesc cînd taci, de parcã-ai fi departe,
parcã ai fi mirajul ce în luminã piere.
Tu mã auzi din hãuri, cum vocea mea dispare.
Mã lasã sã mã mistui. Mai mult ce as mai cere?

Si lasã-mã, iubito, sã-ti spun tot prin tãcerea
împlinitã ca inelul, precum lumina clarã,
cã esti noapte cu astri ce rãtãcesc sub boltã.
Tãcerea ta-i a stelei din lumea selenarã.

Iubescu-te cînd taci, cãci pari a fi absentã,
de parca-ai fi departe, de-o vesnicie moartã.
Si-atunce ne-ar ajunge o vorbã doar, un zîmbet,
povestea mea de suflet, poveste-adevãratã.

Imi amintesc cum erai in toamna de pe urma
Inima-n vapaie ce-n piept nu mai incape
in ochii tai luptau crepusculare flacari
si frunzele cazande pe ale sufletului ape.

Prinsa de mine ca o planta agatatoare
frunzele-ti captau vocea calma, duioasa.
O, foc uluitor!O, setea mea nestinsa!
Zambila dulce-albastra, spre sufletu-mi intoarsa.

Simt ochii ratacindu-ti si e departe toamna,
bereta cenusie, cantec intact salbatic.
Acolo emigreaza dorinta-mi arzatoare
si ploaia de saruturi cu stropii de jaratec.

Cer, vazut de pe nava.Camp, vazut de pe dealuri.
Amintirea ta-i de lumina, de fum, e de tunet!
Dincolo de-ai tai ochi se aprindeau amurguri,
iara frunzisul toamnei cadea peste al tau suflet.

pablo neruda-absenta

Abia te-am părăsit şi umbli în mine, cristalină
sau tremurând,neliniştită
rănită de mine însumi
sau copleşită de dragoste,
ca atunci când ochii tăi se închid
peste harul vieţii
pe care ţi-l dărui fără încetare.

Dragostea mea,ne-am întâlnit
îsetoşaţişi ne-am băut toată apa
şi tot sângele;ne-am întâlnit înfometaţi
şi ne-am muşcat
aşa cum muşcă focul,
lăsându-ne unul pe altul răniţi.

Dar aşteaptă-mă,
Păstrează pentru mine dulceaţa ta…
Eu îţi voi dărui, de asemenea,
Un trandafir frumos

celebrul anonim

si multi or sa ma intrebe, ce-i cu asta ?
si la toti am sa le raspund..nimic, cu toate ca atunci cand scri ceva, trebuie sa reprezinte ceva.
as vrea totusi sa ii zic fantezie, sau poate nu am de ales.
in principiu, e doar o chestie. eu aia care nu imi pot tine ideile, incerc sa scriu ceva, e greu de explicat, de exprimat.
e greu sa convingi o lume intreaga ca zambesti fara un motiv anume,
cand totul in jur e gri, te cred nebun.
nu trebuie sa am un motiv anume sa zambesc, poate zambesc doar ca am auzit vocea unei persoana dragi, sau ca mi-am amintit de o gluma, si da rad ca proasta de ce imi aduc aminte.
eh naaa. inteligentule,.
daca razi si nimeni din jurul tau nu a spus o gluma, cu siguranta cei din jur te cred nebun, iar daca nu ti-o spun, asta inseamna ca..., habar n-am de ce nu ti-ar spune.
intr-o dimineata imi beam cafeaua cu colegi, la prima ora dimineata. printre vocile disperate de o noua zi de munca, rasare si a mea razand. au navalit toti pe mine incercand sa vada daca am temperatura.
iar eu eram atat de bine. minunat. mirific. toate bune sa se adune.