marți, 4 noiembrie 2008

pablo neruda


Pot sa scriu versurile cele mai triste acum.

Sa scriu de pilda :”noaptea-i instelata

Si tremura sub gheata, in departare, astrii

Vantul noptii se roteste prin ceruri si canta”.

Pot sa scriu versurile cele mai triste in noaptea asta.

Da, am iubit-o si, uneori, si ea m-a iubit.

In nopti precum aceasta, am avut-o in bratele mele

Si, sub cerul fara margini, am sarutat-o de atatea ori.

Ea m-a iubit si, uneori si eu am iubit-o ;

Cum sa nu fi iubit nemiscarea marilor sai ochi.

S-ascult imensa noapte, mai imensa fara ea.

Si versul cade-n sufet ca roua peste iarba.

Ce importanta are ca dragostea mea n-o mai poate pastra ?

Noaptea e plina de stele si eu sunt fara ea.

Aceasta-i tot. In departare cineva canta.

In departare.Cu aceasta pierdere sufletul meu nu se poate impaca.

Ca si cand ar dori s-o apropie, ochii mei o cauta.

Inima mea o cauta, si ea nu e cu mine.

Aceasta noapte leagana aceiasi arbori,

Numai noi, cei de atunci, nu mai suntem aceiasi.

N-o mai iubesc, e adevarat,

Dar cat am iubit-o !...

Niciun comentariu: