citate-octavian paler

• Nu există sentiment tragic la români. Cred că dragostea la noi parcurge doar distanţa dintre romanţă şi pat. Avem o psihologie de popor superficial, de popor care poate frige mititei pe orice Golgotă.
  
• Îmi iubesc ţara atunci când nu mă uit la televizor şi când nu merg pe stradă.
  
• A aştepta înseamnă a supravieţui cât mai mult, a aluneca spre moarte încet.
• Curajul este, aş zice, o frică în care s-a pus ordine; ceea ce te ajută să te agăţi de partea de frică unde pierderile sunt mai mici.
  
• Ce las in urma mea: un destin sau o biografie?
  
• Dragostea e o luptă între două suflete şi între două trupuri în care uneori nu e niciun învingător, alteori nu e niciun învins.
  
• A iubi înseamnă, poate, a lumina partea cea mai frumoasă din noi.
• O iubire pe care esti nevoit sa o pazesti nu reprezinta nimic.
  
• A muri înseamnă de fapt a te muta într-o stea.
  
• Pământul e singurul loc în care se poate crea Paradisul.
• Scepticismul este o infirmitate, nu o sursă de vanităţi.
• Singurătatea e o târfă care nu te învinuieşte că eşti egoist.
• Singurătatea nu e o victorie înaintea celorlalţi, ci e de fapt un naufragiu personal.
  
• Timpul e o fiară care are nesfârşita răbdare de a înghiţi totul.
• Cred că aş putea să înşir câteva sute de mirosuri ale ierbii, în funcţie de ceasurile zilei, de ploaie, de soare, de anotimp, de pământ, de umbră, de înălţime, de gradul de umezeală ori de uscăciune. Aş putea deosebi acum, bănuiesc, cu ochii închişi murele oloage de murele crescute în tufe, foşnetul unui fag de foşnetul unui brad. În schimb, multe din cele trăite s-au estompat, lăsând în urmă goluri, ca într-o pădure arsă pe jumătate. Această descoperire mă obligă să admit că memoria mea seamănă acum cu o oglindă spartă, care-mi restituie frânturi de viaţă.
• Tinereţea nu mai e decât o zdreanţă aurie, pe care o târăsc amintirile.
• Din ce în ce mai puţin soare şi din ce în ce mai multă amintire a soarelui…
• Un nebun nu se mai teme de nebunie.
  
• Nimic nu m-a emoţionat până acum în Mexic ca fluturii proliferaţi pe statui, pe frunţile şi pe piepturile luptătorilor. Ei îmblânzesc măştile care i-au îngrozit pe spanioli.
  
• Nu există, poate, ceva mai trist decât un om care vrea să fie vesel cu orice preţ.
  
• Cine a văzut speranţa, nu o mai uită. O caută sub toate cerurile şi printre toţi oamenii. Şi visează că într-o zi o va întâlni din nou, nu ştie unde, poate între ai săi.
  
• Nu ştiu pentru cine scriu, dar ştiu de ce scriu. Scriu ca să mă justific. În ochii cui? Am spus-o deja, dar înfrunt ridicolul de a mai spune-o o dată: în ochii copilului care am fost.
  
• Una din prejudecăţile lumii noastre este de a pune eticheta, de a clasifica totul; oamenilor li se pare că au şi înţeles ceea ce au clasat.
  
• Nu s-a zis că adevărul unui om este ceea ce el ascunde?
  
• Am învăţat să iubesc, ca să fiu iubit.
  
• Numai că la o carte e mai uşor să-ţi dai iluzia că poţi să rămâi la aceeaşi pagină. Chiar dacă şi asta e o iluzie. O minciună. Pentru că, dacă rămâi la aceeaşi pagină, de fapt citeşti mereu o pagină nouă pe măsură ce îmbătrâneşti.
  
• Noi suntem ca un cântec, nu credeţi? Un cântec nu se poate cânta niciodată de la sfârşit spre început. Trebuie să-l cânţi totdeauna îndreptându-te spre sfârşit.
  
• Cu toate mizeriile şi nedreptăţile ei, lumea e singurul loc unde putem spera să ni se facă dreptate.
  
• Pustiul m-a făcut să înţeleg că nu sunt destul de puternic pentru a nu iubi pe nimeni.
  
• Daca iubeşti un om perfect, n-ai niciun merit că-l iubeşti.
  
• Uneori aşteptarea ne maturizează, alteori ne omoară. V-aţi gândit vreodată că o aşteptare nu seamănă cu alte aşteptări? Aşteptările diferă între ele ca oamenii.
  
• Să avem mai puţin umor, amintindu-ne că filosofia noastră naţională, întemeiată pe ideea că “bietul om” e “supt vremii”, a fost formulată de un om căruia i s-a tăiat capul.
  
• Trăim cu frenezie o flecăreală continuă, mulţumiţi că avem ce bârfi, fără să ne pese că ţara în care locuim ar putea fi părăsită de istorie.
  
• Ca să fii profet, trebuie să-i aparţii lui Dumnezeu. Fiecare profet are un Dumnezeu pe care-l serveşte. Nu se poate să fii aşa, profet pe contul tău.
• În acele nopţi stranii am înţeles că mitologia e un fel de copilărie a istoriei.
  
• Pentru Pitagora sufletul avea forma pătrată. La vechii chinezi pătratul neînchis era simbolul infinitului. Mondrian şi-a petrecut douăzeci de ani din viaţă desenând pătrate.
  
• Nu ştiu dacă pictorii frumoşi, cum a fost, se pare, Dante Gabriel Rossetti, s-au gândit vreodată la Narcis, făcându-şi autoportretul. Ceea ce ştiu e că întreg procesul intentat lui Narcis are la bază o lacună de lectură.
  
• Nu toată lumea e capabilă să stea în mlaştină până la gât şi să surâdă. Unii nu se pot abţine să nu dea din mâini, încercând să iasă, chiar dacă astfel se scufundă cu totul.
  
• Trebuie să ari când e timpul să ari, nu când ai chef.
  
• Cerul devenise pentru mine ceea ce este pentru orice bucureştean. Ceva lipsit de orice fior metafizic, un albastru decolorat banal, murdărit de fumul fabricilor, de unde când se înnorează, cad ploile care umplu oraşul de bălţi.
• Eu am reuşit să am, azi, numai îndoieli şi să nu mai ridic ochii spre cer decât ca să ştiu când trebuie să iau umbrela.
  
• Pustiul nu-l poate înţelege decât cine l-a trăit.
  
• Orice singurătate are momentele ei de orgoliu.
  
• În primul rând, sunt conştient că trăiesc într-o ţară de misogini. Şi dacă mă veţi contrazice, vă voi ruga să-mi daţi un exemplu, măcar unul, de mare poveste de dragoste la români.
  
• Când eram tânăr, fugeam prin viaţă fără să mă gândesc că o iubire poate fi tragică, la un moment dat, din pricină că-i vezi capătul.