nails tales

Imi amintesc cum erai in toamna de pe urma
Inima-n vapaie ce-n piept nu mai incape
in ochii tai luptau crepusculare flacari
si frunzele cazande pe ale sufletului ape.

Prinsa de mine ca o planta agatatoare
frunzele-ti captau vocea calma, duioasa.
O, foc uluitor!O, setea mea nestinsa!
Zambila dulce-albastra, spre sufletu-mi intoarsa.

Simt ochii ratacindu-ti si e departe toamna,
bereta cenusie, cantec intact salbatic.
Acolo emigreaza dorinta-mi arzatoare
si ploaia de saruturi cu stropii de jaratec.

Cer, vazut de pe nava.Camp, vazut de pe dealuri.
Amintirea ta-i de lumina, de fum, e de tunet!
Dincolo de-ai tai ochi se aprindeau amurguri,
iara frunzisul toamnei cadea peste al tau suflet.