titlu? habar n-am! pune-l tu!

m-am saturat de ploaie!!!!!!!!

imi place ploaia dar aia de vara, nu asta care nu se mai opreste.

ies din casa imi pun o bluza subtire, ca am vazut si eu putin soare pe cer, ajung in centru, pac, ploua..:((
mai rau!

urc la stana.

ninge...

offff...

de vara ce mai stiti? o sa vina? sau ce?

ce dracu nici nu stiu de ce m-am apucat sa scriu asta.

am desenat cu jelly un copac.

ma rog el l-a desenat eu am ajutat la pictat.

si astazi cand mi-a luat sange imi tremura mana.

si pizza la bucegi e arsa.

hanoracul e tot afara pe sarma. de o saptamana.

ma doare un genunchi.

dansam la bebe in scara aseara.

nu era ursul, latrau doar cainii.

era uimit de gaura din limba.

nu imi plac renii, nu vreau poze cu ei.

e mistret domle', ti-am zis! nu ma face de ras in fata ospataritei.

merg pe becurile de la punto si dansez cu bucataru'.

vreau sa ma plimb prin minimax si sa nu cumpar nimic.

ma duc sa dorm.

ca afara ploua!!!!!!!!!!!

inca o postare gasita ca nefinalizata. las-o asa.

imi amintesc acum, ascultand o piesa, de tine.

imi amintesc cum m-ai luat de mana si am inceput sa dansam.

imi amintesc de primul concert la care am fost impreuna.

a fost singurul.

cand toti nebunii sareau in jurul nostru.

numai noi stateam in ploaie imbratisati.

ma intreba`i intr-una daca imi place.

nu putine au fost clipele in care te-am strans de mana, in care m-am refugiat in bratele tale.

tricourile tale facute praf. de atatea lacrimi.

bucuria din ochii tai.

cum sa nu te iubesc??

ego..

m-am pus pe primul loc.

ca de fiecare data.

am uitat sa te intreb, ce faci?

de egoista ce sunt.

pe langa ale tale, te-am incarcat cu ale mele.

si stiu, adica nu stiu, dar banuiesc ca nu esti bine.

dar am uitat sa te intreb, am fost prea ocupata cu mine.

mi-am atribuit din starile tale.

pffff...urat?

urat!

e uimitor cum o persoana necunoscuta te poate ajuta atat de mult.

mersi!

te-am transformat intr-un refugiu.

unde am gasit mereu cald, lumina unei lumanari, o cafea buna si o tigara aprinsa.

m-am retras de fiecare data in...tine.

uitand de tine.

scuze!

injura-ma, merit!

help me lamaiule!!!!!!!!

zi ceva sa imi ies din stare.

cum e cu spinii?

cred ca sunt in ei.

e aiurea.

nu pot sa il privesc pe cel care se indreapta fericit spre rai.

sunt jalnica, nu?

nu eu i-am pavat drumul.

eu doar am privit de acolo din spini cum merge el ca o scufita, zambind si sarind in sus de bucurie.

cand am citit prima data faza cu spinii, nu am putut sa imi imaginez sentimentul.

acum il simt.

sau mi l-am atribuit.

zi ceva...

orice.

sau nu mai zice!

ca imi provoci tot felul de stari.

poate eram doar dezamagita acum.

daca nu imi descria`i atat de bine unele sentimente.

offf...

cum trec eu peste zilele astea?

si cum sa fac sa dispara sentimentele astea?

sau macar cum naiba sa fac sa le pot percepe in asa fel incat sa nu ma doara?

dulce vorba.

"În ţara asta mulţi români
Au învăţat (nu ştiu cum pot?!)
De la motani sau de la câini,
Pe şefi să-i lingă peste tot!"

ahaaa..

lamaiule...

sunt trista..

am citit ceva care m-a daramat putin.

nu ma asteptam la asta.

am interpretat-o in felul meu.

poate ca dramatizez.

sau poate nu.

insa, am reusit in timp sa imi fac o parere despre tine.

ti-am rezervat un loc.

fara macar sa te cunosc, fara sa stiu cum arati, sau ce mananci.

atunci cand mie mi-a fost greu ai spart tiparele.

si in loc de compasiune si indrumari, te-ai rezumat la: dedelino, nu exista epave tatuate ;).

m-a ajutat mult.

poate sunt nebuna.

de fapt sunt!

dar nu poti face una ca asta.

clar?

adica nu poti renunta la blog.

ca te simti tu aiurea si ca nu stiu ce cai verzi pe pereti cauti.

ca vin dupa tine acolo in timisoara si te casapesc!

nu poti sa faci asta!

adica poti..

dar nu iti permit!

majoritatea postarilor tale sunt minunate (mai putin alea cu tenta politica).

n-am nevoie sa te bucuri ca dau pe la tine pe blog si ca mai las un comm din cand in cand.

AM NEVOIE DE TINE!

si stiu ca suna egoist, dar e sincer.:D

imi vine sa te injur.

acum dupa ce am citit ultimul post.

pe bune..

habar n-am ce e in capul tau.

si nu imi prea bat capul cu chestii din astea.

dar tu m-ai suparat groaznic!

sper sa revii.

te rog...

lasa pe acel cineva, pe care il cauti, sa te gaseasca..

atunci cand altii se implica.

si totusi as vrea..

sa vad ce au in suflet.

sa le citesc pe obraz durerea, bucuria.

e sadic, stiu.

dar e sincer.

fara motive marete, fara ganduri nerge, doar instinctiv.

sa apuc sa fac ce? sa apuc sa vad ce?

nu ma face sa rad, copila..

te-as putea plezni oricand, daca mi-ai da viata

sa iti dau eu viata? nu pot!

dar te las sa ma pleznesti, desi nu merit.

fara tine eu nu exist, deci, keep me alive.

nu e un sfat, e un ordin.

eu nu te imbarbatez.

eu nu iti ridic moralul.

eu am nevoie de tine.

nu ca mi'ai fi draga.

la ce naiba te ascult? parca esti nebun.

tu de ce ai facut-o?

de ce ma critici pe mine acum?

nu iti permit!

e alegerea mea.

oricum esti ultima..fiinta?!?...care ma poate opri.

vreau doar sa incerc, sa vad cum e.

ma uit la tine si ma vad, intr-un fel, pe mine.

la fel ca si tine, nu am inteles ce era mai important: NU EXISTA CALE DE INTOARCERE!!!

atat am avut de spus.

ma sterg.

si'mi place.

doamne cat imi place...

te las cu raul.

ce bine ca a plecat.

uneori ma scoate din sarite!!!

ce stie el?

nu are cum sa simta.

dar e bun la sfaturi si explicatii.

pe naiba..

te'am auzit!!!

mi-e frica domle'! ce sa fac?

da frate, recunosc!!!

mi-e frica de mor de rame!

si stiu ca multi o sa radeti.

dar nu imi pasa.

mie chiar mi-e frica de rame.

nu mi-e frica de ursi, serpi, sau alte vietuitoare, care pe altii ii baga in sperieti.

sau poate da, dar prea putin.

in schimb, de rame, moooor...

am auzit povesti, cum ca sunt dragute.

ca iti vine sa la mananci.

ca unii chiar faceau asta cand erau mici.

eu nu! eu crap de frica lor!!!

si imi plang de mila, primavara, cand ploua si trebuie sa merg pe jos.

asa ies ele frumuselele, la plimbare, dupa ploaie.

offfff...:((

si tony rade si face glume pe seama fobiei mele.

teama mi se trage din copilarie.

imi amintesc de parca a fost ieri.

ma jucam cu o prietena in curte. cocotati pe gard erau niste vecini, care nu ne prea aveau la inima.

unul dintre ei s-a intins, mi-a tras bluza si mi-a bagat pe spate un pumn de rame si alte taratoare.

culmea...

bluza imi era indesata in pantaloni. asa obisnuia mama sa faca.

sa imi indese bluza in pantaloni. uram chestia asta.

intr-un final...

cand aproape eram lesinata, prietena mea, care tarziu si-a dat seama ca eu sunt victima, m-a ajutat.

a trecut o viata pana a facuta asta, o viata in care toate chestiile alea se agitau pe spatele meu.